Lecţia Nr.1 de Religie Ortodoxă pentru clasa a VIII-a

CREZUL – SINTEZA ÎNVĂŢĂTURII DE CREDINŢĂ

Una dintre datoriile principale ale creştinului ortodox este de a cunoaşte cuprinsul credinţei sale. Învăţătura creştin-ortodoxă pe care avem datoria să o cunoaştem, ne-a dat-o Dumnezeu Însuşi prin Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos, Care zice: “Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis” (IOAN 7,16). Cât timp a fost pe pământ, Iisus Hristos a propovăduit oamenilor, iar după Înălţarea Sa la Cer şi Pogorârea Sfântului Duh, Sfinţii Apostoli şi urmaşii lor au răspândit-o în lumea întreagă.

În decursul timpului, s-a simţit nevoia ca învăţătura descoperită prin viu grai de Mântuitorul Hristos să fie clar formulată şi păstrată, ca nimic să nu se piardă din cele ce ne-a lăsat El. La aceasta s-a adăugat şi apariţia de învăţături greşite, numite EREZII, care au răstălmăcit adevărata învăţătură de credinţă. De aceea, la primele Sinoade Ecumenice(*), Sfânta Biserică, reprezentată de toţi episcopii săi, sub supravegherea Duhului Sfânt, a formulat, pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii, DREAPTA CREDINŢĂ.

Primul SINOD ECUMENIC a avut loc în anul 325, la Niceea, iar al doilea SINOD ECUMENIC a avut loc în anul 381, la Constantinopol. La aceste două Sinoade Ecumenice s-a stabilit şi s-a aşternut în scris Dreapta Învăţătură despre:
- Sfânta Treime;
- Sfânta Biserică;
- Sfintele Taine;
- Învierea morţilor;
- Viaţa veşnică.

Toate acestea au fost aşezate de Sfinţii Părinţi participanţi, în 12 articole care, împreună, poartă numele de SIMBOLUL CREDINŢEI sau CREZUL.

Începând de atunci, Biserica Ortodoxă a rostit Crezul în forma sa originală, inspirată de Dumnezeu, fără modificări, adaosuri sau eliminări.

Cuvântul “CREZ” vine din latinescul “CREDO” şi se traduce prin “EU CRED”, arătând prin aceasta că fiecare credincios ce îl rosteşte, mărturiseşte credinţa în tot ceea ce cuprinde Simbolul de Credinţă.

DE REŢINUT: Fiecare credincios trebuie să-şi însuşească această învăţătură nu numai cu mintea, ci şi cu simţirea şi cu voinţa. Deci nu e de ajuns numai a crede, ci trebuie să punem în practică această credinţă pe care o mărturisim, pentru că de Dumnezeu nu ne putem apropia decât ducând o viaţă în curăţie sufletească şi trupească.

AFLAŢI MAI MULT: În anul 589, la sinodul de la Toledo, Biserica Apuseană, a hotărât ca în articolul 8 din Simbolul de Credinţă: “Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care de la Tatăl purcede…” să se adauge “…Care de la Tatăl şi de la Fiul purcede…”. Acest adaos se numeşte FILIOQUE (şi de la Fiul), fiind una din principalele neînţelegeri care a provocat Schisma cea Mare de la 1054 dintre Biserica Ortodoxă (Răsăriteană) şi Biserica Apuseană (care ulterior se va numi Romano-Catolică), iar această dispută continuă şi în ziua de astăzi.

AFLAŢI ŞI MAI MULT: Adaosul FILIOQUE din Simbolul de Credinţă, este într-o contradicţie totală cu cuvintele Mântuitorului, Care zice:
-”Iar când ca veni Mângâietorul, pe Care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul Adevărului, Cel ce din Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (IOAN 15,26). Mântuitorul Însuşi arată că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, pe când Biserica Catolică învaţă că Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul. În aparenţă am spune că nu este o mare problemă, dar totuşi ea este destul de gravă, pentru că e o afirmaţie care Îl contrazice tocmai pe Capul Bisericii – Iisus Hristos.

În Biserica Ortodoxă, Simbolul de Credinţă se rosteşte:
- la Sfânta Taină a Botezului, de către naşi, pentru a mărturisi credinţa pe care o primeşte şi pe care o va urma cel botezat;
- la Sfânta Liturghie, mărturisind prin aceasta credinţa celor care participă la viaţa Bisericii;
- la slujbele Bisericii şi la rugăciunile particulare ale creştinilor evlavioşi.

DICŢIONAR:
- a purcede = a proveni, a lua naştere, a izvorî;
- a purcede = purcederea (de la latinescul PROCEDO) este mişcarea prin care Duhul Sfânt izvorăşte din Tatăl şi Se odihneşte în Fiul într-o permanentă comuniune treimică; Sfântul Duh este şi Duhul Adevărului, pentru că prin El şi prin lucrarea Sa în lume cunoaştem adevărul total despre Dumnezeu;
- întrupat = care a luat trup, fiinţă;
- pogorât = coborât;
- sobornicească Biserică = (aici) Biserică ce îi cuprinde pe toţi oamenii de aceeaşi credinţă;
- erezie = învăţătură greşită, contrară învăţăturii Bisericii, rătăcire de la adevăr;
- de o fiinţă = a fi de aceeaşi fiinţă, a avea aceeaşi natură.

EXERCIŢII APLICATIVE:
-1. Identificaţi în SIMBOLUL CREDINŢEI articolele care cuprind învăţăturile despre:
-a. Dumnezeu Tatăl: art. nr._____________________;
-b. Dumnezeu Fiul: art. nr._____________________;
-c. Dumnezeu Duhul Sfânt: art. nr._____________________;
-d. Sfânta Biserică: art. nr._____________________;
-e. Sfintele Taine (una din cele 7): art. nr._____________________;
-f. Învierea morţilor: art. nr._____________________;
-g. Viaţa veşnică: art. nr._____________________.

Art.1. Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Art. 2. Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii: Lumină din Lumină, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat, Născut iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Art. 3. Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om.
Art. 4. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont şi a pătimit şi S-a îngropat.
Art. 5. Şi a înviat a treia zi după Scripturi.
Art. 6. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Art. 7. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Art. 8. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Art. 9. Şi într-Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică.
Art. 10. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor.
Art. 11. Aştept învierea morţilor.
Art. 12. Şi viaţa veacului ce va să vie. Amin.

-2. Alege varianta corectă de răspuns:
-2.1. Simbolul Credinţei este:
-a. un verset din Sfânta Scriptură;
-b. Rugăciunea Domnească;
-c. Înfăţişarea pe scurt a învăţăturii creştine;

-2.2. Necesitatea formulării Simbolului Credinţei a fost dată de:
-a. faptul că toţi oamenii se închinau Aceluiaşi Dumnezeu;
-b. apariţia ereticilor care răspândeau învăţături greşite;

-2.3. Simbolul Credinţei a fost alcătuit de:
-a. prooroci în timpul Vechiului Testament;
-b. Sfinţii Apostoli;
-c. Sfinţii Părinţi adunaţi în Sinoadele Ecumenice de la Niceea din anul 325 şi Constantinopol din anul 381;

-2.4. Învăţătura despre Sfânta Treime:
-a. arată că există trei Dumnezei;
-b. arată că Dumnezeu este Unul în Fiinţă şi întreit în Persoane;
-c. este străină Sfintei Scripturi.

ACTIVITATE INDEPENDENTĂ: Rosteşte Crezul zilnic şi aşa îl vei şti pe de rost şi când vei fi mare şi vei ajunge să stai la cineva naş de Botez, îl vei putea rosti fără probleme.

NOTĂ:
(*) SINOD ECUMENIC (provine din grecescul oikoumeniki sinodos, latinescul concilium = adunare de episcopi, care reprezintă întreaga Biserică), Sinodul în Biserica Ortodoxă fiind forma colegială în care se exprimă episcopatul universal în materie de doctrină (învăţătură de credinţă obligatorie pentru mântuire) şi de disciplină. Cu toate că episcopul are o destinaţie locală determinată, el are o răspundere colegială în probleme de interes general ale Bisericii. În perioada dinainte de Marea Schismă de la 1054 (când Biserica Apuseană se rupe de Biserica Răsăriteană), caracterul ,,ecumenic” al unui sinod era dat de prezenţa şi de reprezentarea episcopatului din întregul imperiu roman. Deşi convocate de împăraţi, Sinoadele Ecumenice nu constituie o instituţie imperială. Ei semnează actele sinodale, fără să voteze sau să influenţeze deciziile, lăsând episcopilor o autonomie deplină în dezbateri. În deciziile Sinoadelor trebuie să se facă o distincţie între dogmă, care are conţinut doctrinal de credinţă (,,oros” – ,,finis”) şi canon, care are un caracter disciplinar. Nici convocarea de către împărat, nici reprezentarea ecumenică, nici semnătura episcopilor pe actele Sinoadelor nu garantează Ortodoxia intrisecă a credinţei exprimate, a crezului. Deciziile Sinoadelor Ecumenice nu constituie un criteriu extern al doctrinei, deoarece nici autoritatea exterioară nu poate impune adevărul credinţei. De aceea, ele trebuie să fie ,,receptate” şi confirmate de conştiinţa Bisericii. Tradiţia ortodoxă recunoaşte şapte Sinoade cu caracter Ecumenic, între care s-au ţinut alte numeroase Sinoade Locale sau Regionale.

BIBLIOGRAFIE:
1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD – Tipărită cu binecuvântarea şi prefaţa Prea Fericitului Părinte TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, VERSIUNE DIORTOSITĂ DUPĂ SEPTUAGINTA, REDACTATĂ ŞI ADNOTATĂ DE BARTOLOMEU VALERIU ANANIA, ARHIEPISCOPUL CLUJULUI; Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; BUCUREŞTI – 2001;
2. BRIA, Preot Prof. Dr. Ion – DICŢIONAR DE TEOLOGIE ORTODOXĂ A-Z – Tipărit cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte IUSTIN, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; Editura Institutului Biblic…; BUCUREŞTI – 1981;
3. MUHA, Camelia – RELIGIE ORTODOXĂ – Caiet pentru elevi – Clasa a VIII-a; Editura Sf. Mina – 2009.

de Preot Prof. Gheorghe-Radu Sălăgian – Şcoala cu clasele I-VIII “Avram Iancu”, Satu-Mare

Articole asemanatoare:

1. Lecţia Nr.2 de Religie Ortodoxă pentru clasa a VIII-a
2. Lecţia Nr.3 de Religie Ortodoxă pentru clasa a VIII-a (I)
3. Lecţia Nr.3 de Religie Ortodoxă pentru clasa a VIII-a (II)
4. Lecţia a VIII-a de Religie Ortodoxă la clasa a VII-a
5. Lecţia Nr.1 de Religie Ortodoxă pentru clasa a IV-a