Lecţia Nr.3 de Religie Ortodoxă pentru clasa a II-a

AVRAAM – RĂSPLATA CREDINŢEI

SĂ NE AMINTIM: Dumnezeu i-a poruncit lui Noe să îşi facă o corabie în care să intre el, soţia lui, cei trei fii cu soţiile lor, perechi din toate animalele şi destulă hrană pentru toţi cei din corabie. Noe a făcut întocmai cum i-a cerut Dumnezeu. Când corabia a fost gata, el a intrat în ea cu familia sa şi cu toate perechile de animale de diferite feluri.

Ceilalţi oameni, deşi Dumnezeu le dăduse timp pentru a se pocăi, nu s-au îndreptat. Şi a început o ploaie înspăimântătoare care a durat 40 de zile şi 40 de nopţi. Apele s-au ridicat deasupra munţilor, crescând vreme de 150 de zile. Nu au mai rămas în viaţă decât cei ce erau pe corabie.

După ce au scăzut apele, Noe a coborât din corabia care se oprise pe un munte (Muntele Ararat – Sfânta Scriptură), a făcut un altar şi a adus jertfă lui Dumnezeu, ca mulţumire că el şi familia lui au scăpat de potop.

SĂ AFLĂM: Urmaşii lui Adam şi ai Evei s-au îndepărtat prin păcatele lor de Dumnezeu. Pentru a-i pedepsi, Dumnezeu a trimis un potop de apă pe pământ din care a scăpat cu viaţă doar Noe şi familia lui (mai multe detalii la: “Să ne amintim”). Dar şi urmaşii lui Noe au uitat de Dumnezeu. Atunci, Creatorul a hotărât să-Şi aleagă un popor credincios, din care să se nască Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.

Ca părinte al acestui popor, Dumnezeu l-a ales pe Avraam, om bun, drept şi credincios. Dumnezeu i-a poruncit lui Avraam să plece într-o ţară numită Canaan, care va fi a lui şi a urmaşilor săi.

Avraam nu ştia drumul spre ţara promisă lui de Dumnezeu, dar a avut încredere în El. Şi-a luat tot ce avea şi a plecat în Canaan, loc numit pe atunci şi “Pământul Făgăduinţei”.

Pentru credinţa şi ascultarea sa, Dumnezeu l-a binecuvântat pe Avraam de mai multe ori şi i-a promis lui Avraam şi Sarrei, soţia lui, că vor avea un copil. Cei doi soţi s-au bucurat mult, pentru că erau bătrâni şi nu aveau copiii, deşi îşi doriseră din tinereţe.

Potrivit promisiunii făcute de Dumnezeu, bătrânii Avraam şi Sarra au avut un fiu căruia i-au pus numele Isaac. Copilul, cuminte şi ascultător, a fost o mare binecuvântare pentru părinţii săi.

Voind să încerce credinţa şi iubirea lui Avraam faţă de El, Dumnezeu i-a poruncit acestuia să-l jertfească pe fiul său. Cu multă durere în suflet, dar plin de credinţă şi nădejde, Avraam a pregătit totul pentru a împlini porunca. Dar, în momentul în care a vrut să-şi jertfească fiul, un înger l-a oprit, spunându-i că Dumnezeu a vrut doar să-i încerce credinţa şi ascultarea, nicidecum să ia viaţa iubitului său fiu. Mulţumindu-I lui Dumnezeu, Avraam I-a adus jertfă un berbec.

Văzând credinţa puternică a lui Avraam, Dumnezeu l-a binecuvântat din nou pe acesta şi pe toţi urmaşii săi.

CUVINTE ŞI EXPRESII:
- a binecuvânta = a revărsa puterea divină (adică dumnezeiască) peste oameni;
- a jertfi = (aici) a aduce un dar lui Dumnezeu;
- binecuvântare = ajutor divin (adică de la Dumnezeu);
- făgăduinţă = promisiune;
- om drept = om care trăieşte şi lucrează conform dreptăţii, adevărului, omeniei, binelui;
- a se pocăi = a le părea rău pentru greşelile pe care le-a făcut.

SĂ AFLĂM MAI MULT PRIN EXERCIŢII DE DIALOG – ELEVII ÎNTREABĂ, PROFESORUL RĂSPUNDE:

Elevul FILIMON ADELIN din clasa a II-a B, are următoarele întrebări:

De ce numai Noe cu familia lui a scăpat de potopul de apă?
RĂSPUNS: Pentru că Noe era drept şi neprihănit (adică fără păcate grele) între oamenii timpului său şi mergea pe calea Domnului.

De ce Dumnezeu i-a poruncit lui Avraam să meargă în Canaan?
RĂSPUNS: Dumnezeu i-a zis lui Avraam: “Ieşi din pământul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu. Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului”. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu i-a poruncit lui Avraam să meargă în Canaan, ca din el să se nască un popor mare şi din sânul acelui popor, să Se nască Mântuitorul lumii Cel aşteptat – Domnul nostru Iisus Hristos.

De ce Dumnezeu nu i-a dat lui Avraam şi soţiei sale un copil din tinereţe?
RĂSPUNS: Pentru a-i întări şi mai tare credinţa. Cu cât o familie înaintează în vârstă şi nu are copii, cu atât mai mult, acest lucru devine la bătrâneţe o imposibilitate. Imposibilul devine posibil numai prin intervenţia lui Dumnezeu, iar în astfel de cazuri, intervenţia lui Dumnezeu întăreşte credinţa. De aceea Dumnezeu nu i-a dat lui Avraam şi soţiei sale copii în tinereţe, ci la bătrâneţe, pentru ca să se întărească şi mai tare în credinţă.

Eleva DEMIAN DENISA-GINA din clasa a II-a B, are următoarele întrebări:

De ce Dumnezeu l-a ales pe Avraam şi nu pe alt om să fie părintele poporului ales?
RĂSPUNS: Pentru că în vremea aceea, Avraam era cel mai credincios om de pe pământ. Deşi era păgân, Dumnezeu îi cunoştea sufletul care se poate modela foarte uşor.

De ce Dumnezeu a vrut să pună la încercare credinţa lui Avraam?
RĂSPUNS: Dumnezeu şi pe Adam l-a pus la încercare prin porunca de a nu mânca din pomul cunoştiinţei binelui şi răului. La fel şi Avraam, din care Dumnezeu a vrut să se nască un popor mare şi din sânul acelui popor să Se nască Mântuitorul.

De ce în timpul Potopului a plouat 40 de zile şi 40 de nopţi?
RĂSPUNS: Pentru ca să nimicească toată răutatea de pe faţa pământului, de la om până la dobitoc (adică animal). Nu numai că a plouat în cele 40 de zile şi 40 de nopţi, dar au ţâşnit la suprafaţă toate izvoarele subterane din tot globul pământesc, tot 40 de zile şi 40 de nopţi.

ÎNŢELEGEREA TEXTULUI: Să alegem, încercuind varianta corectă de răspuns:

* Care era atitudinea urmaşilor lui Noe faţă de Dumnezeu?: a) Îl iubeau; b) Uitaseră de El.

* În ce loc s-a aşezat Avraam împreună cu familia sa?: a) În Betleem; b) În Canaan (Pământul Făgăduinţei).

* Să precizăm, scriind în spaţiul alăturat:
- Dorinţa din tinereţe a lui Avraam şi a Sarrei:_____________________;
- Răsplata credinţei lui Avraam:_____________________;
- Altă denumire a Canaanului:_____________________.

* Să scriem, citind informaţiile, numele personajelor:
-_____________________: – şi-a dorit un copil;
- era bătrână.
-_____________________: – era ascultător;
- era credincios.
-_____________________: – i-a binecuvântat;
- Şi-a respectat făgăduinţa.

ROADELE ASCULTĂRII (LECTURĂ)

Un om bătrân, aflat pe patul de moarte, a chemat pe fiii săi şi, cu glas scăzut le-a zis:
-”Să ştiţi, dragii mei, că în via noastră stă ascunsă o comoară! Va trebui so găsiţi voi…”.

Copiii l-au întrebat:
-”Şi unde se află? În ce parte?”.

Bătrânul tată le-a răspuns:
-”Peste tot locul, în toată via! De la o margine la alta…”.

Copiii l-au întrebat din nou:
-”Şi cum putem să aflăm această comoară?”.

Tatăl:
-”În primăvară, să săpaţi via adânc, dintr-o parte în alta”.

Fiii au ascultat sfatul tatălui. Au răscolit tot pământul, dar n-au găsit nici o comoară. În schimb via a dat un rod îmbelşugat. Au strâns strugurii şi i-au vândut. Au stors must şi au făcut vin; au pus struguri la păstrat pentru iarnă; au mai împărţit şi săracilor.

Văzând atâta belşug de roadă, fratele cel mare a zis:
-”De pe struguri şi vin am luat mulţi bani! Suntem foarte mulţumiţi…”

Al doilea frate adaugă:
-”Ştiţi la ce mă gândesc eu? Tata, cu înţelepciunea lui, ca să ne înveţe cu munca cinstită ne-a promis o comoară îngropată în vie. Comoara primită este tocmai rodul viei care l-am obţinut în urma ascultării de el.

ÎNCERCAREA CREDINŢEI LUI AVRAAM (LECTURĂ)

SARRA DOBÂNDEŞTE UN FIU. Apoi a căutat Domnul spre Sarra, cum îi spusese, şi i-a făcut Domnul Sarrei, cum îi făgăduise. Şi a zămislit Sarra şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea arătată de Dumnezeu. Şi a pus Avraam fiului său, pe care i-l născuse Sarra, numele Isaac.

DUMNEZEU ÎNCEARCĂ CREDINŢA LUI AVRAAM. După aceasta, Dumnezeu a încercat pe Avraam şi i-a zis: “Avraame, Avraame, ia pe fiul tău, pe Isaac, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, şi du-te în pământul Moria şi adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ţi-l voi arăta Eu!”.

AVRAAM SE SUPUNE. Sculându-se deci Avraam dis-de-dimineaţă, a pus samarul pe asinul său şi a luat cu sine două slugi şi pe Isaac, fiul său; şi tăind lemne pentru jertfă, s-a ridicat şi a plecat la locul despre care-i grăise Dumnezeu.

Iar a treia zi, ridicându-şi Avraam ochii, a văzut din depărtare locul acela. Atunci a zis Avraam slugilor sale: “Rămâneţi aici cu asinul, iar eu şi copilul ne ducem până acolo şi, închinându-ne, ne vom întoarce la voi”.

Luând deci Avraam lemnele cele pentru jertfă, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său; iar el a luat în mâini focul şi cuţitul şi s-au dus amândoi împreună.

Atunci a grăit Isaac lui Avraam, tatăl său, şi a zis: “Tată!”. Iar acesta a răspuns: “Ce este, fiul meu?”. Zis-a Isaac: “Iată, foc şi lemne avem; dar unde-i oaia pentru jertfă?”.

Avraam însă a răspuns: “Fiul meu, va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei Sale!”. Şi s-au dus mai departe amândoi împreună.

DUMNEZEU CRUŢĂ PE ISAAC. Iar dacă au ajuns la locu de care îi grăise Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo jertfelnic, a aşezat lemnele pe el şi, legând pe Isaac, fiul său, l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor. Apoi şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să junghie pe fiul său.

Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis: “Avraame, Avraame!”. Răspuns-a acesta: “Iată-mă!”. Iar îngerul a zis: “Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu şi pentru Mine n-ai cruţat nici pe singurul fiul al tău”.

Şi ridicându-şi Avraam ochii, a privit, şi iată la spate un berbec încurcat în coarnele unui tufiş. Şi, ducându-se Avraam a luat berbecul şi l-a adus jertfă în locul lui Isaac, fiul său.

DUMNEZEU RĂSPLĂTEŞTE CREDINŢA LUI AVRAAM. Şi a strigat a doua oară îngerul Domnului din cer către Avraam şi i-a zis: “Juratu-M-am pe Mine însumi, zice Domnul, că de vreme ce ai făcut aceasta şi n-ai cruţat nici pe singurul tău fiu pentru Mine, de aceea te voi binecuvânta cu binecuvântarea Mea, şi voi înmulţi foarte neamul tău, ca să fie ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi va stăpâni neamul tău cetăţile duşmanilor săi şi se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului, pentru că ai ascultat glasul Meu”.

Întorcându-se apoi Avraam la slugile sale, s-au sculat împreună şi s-au dus la Beer-Şeba şi a locuit Avraam acolo în Beer-Şeba (FACERE 22,1-19).

ÎNVĂŢĂTURA MÂTUITORULUI: “Cel ce iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine” (MATEI 10,37).

ALTĂ ÎNVĂŢĂTURĂ: Jertfa lui Isaac, nesăvârşită, preînchipuia jertfa săvârşită pe cruce a Domnului nostru Iisus Hristos, Care zice: “Aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unul-Născut Fiul Său L-a dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (IOAN 3,16).

SĂ AFLĂM MAI MULT: Muntele pe care a vrut Avraam să aducă jertfă pe Isaac, fiul său, se chema Muntele Moria.

Mai târziu s-a zidit pe acest munte Ierusalimul şi templul. Sarra a murit la Chiriat-Arba, care e în vale, adică în Hebronul de astăzi, în ţara Canaanului, în vârstă de 127 de ani. Atunci Avraam a cumpărat de la fiul lui Het un câmp în apropiere de Stejarul Mamvri. Acolo se afla o peşteră şi în peştera aceea a fost îngropată Sarra, soţia lui Avraam (FACERE 23,1-20).

BIBLIOGRAFIE:
1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române – Bucureşti;
2. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD…;
3. MICA BIBLIE – Tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte IUSTIN – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române – Ediţia a patra; Editura Institutului Biblic…; BUCUREŞTI – 1984;
4. MUHA, Camelia şi MOCANU, Elena – RELIGIE CREŞTIN-ORTODOXĂ – Caiet pentru elevi – Clasa a II-a; Editura Sf. Mina – 2009.

de  Preot prof. Gheorghe-Radu Sălăgian – Şcoala cu clasele I-VIII “Avram Iancu”, Satu-Mare.

Articole asemanatoare:

1. Lecţia Nr.2 de Religie Ortodoxă pentru clasa a III-a
2. Lecţia Nr.2 de Religie Ortodoxă pentru clasa a VII-a
3. Lecţia Nr.2 de Religie Ortodoxă pentru clasa a IV-a
4. Lecţia Nr.1 de Religie Ortodoxă pentru clasa a III-a
5. Lecţia Nr.3 de Religie Ortodoxă pentru clasa a VII-a