Lecţia Nr.3 de Religie Ortodoxă pentru clasa a VIII-a (I)

COMUNIUNEA OAMENILOR CU DUMNEZEU ÎN BISERICĂ

Mântuirea generală a oamenilor s-a realizat prin Jertfa de pe Cruce a lui Iisus Hristos, iar mântuirea fiecărei persoane în parte se face prin unirea cu Hristos. Locul de întâlnire duhovnicească şi de vieţuire împreună cu Hristos este Biserica.

Biserica este instituţia sfântă întemeiată de Hristos pentru mântuirea şi sfinţirea credincioşilor, adică a oamenilor care au aceeaşi credinţă şi se împărtăşesc cu aceleaşi Sfinte Taine. Ea este Trupul lui Hristos, El fiind capul, iar mădularele sunt toţi credincioşii care au aceeaşi credinţă. De aceea, aşa cum puterea trupului biologic este sângele care circulă prin vene şi oxigenează corpul, puterea Bisericii este Duhul Sfânt, prin Care Mântuitorul împărtăşeşete harul Său mântuitor în Sfintele Taine. În chip nevăzut, tainic, Biserica a fost întemeiată de Mântuitorul prin Jertfa Sa de pe Cruce, după cum zice Sfântul Apostol Pavel: “Drept aceea, luaţi aminte la voi înşivă şi la toată turma în care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi (1), ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câştigat-o cu însuşi sângele Său (2)” (FAPTELE APOSTOLILOR 20, 28).

(1) Text clar despre existenţa episcopatului ca treaptă harică, prin venirea şi lucrarea Duhului Sfânt. Literal, grecescul episkopos înseamnă supraveghetor. Imaginea de totdeauna a episcopului a fost aceea a unui păstor care veghează asupra turmei sale.
(2) Evident, cu sângele lui Iisus Hristos, dar textul vrea să pună în lumină deofiinţimea (consubstanţialitatea) dintre Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu-Fiul.

Duhul Sfânt lucrează în Biserică, unind toate mădularele acesteia între ele şi pe ele cu Hristos.

În chip văzut, Biserica a fost inaugurată la Cincizecime, când Duhul Sfânt S-a pogorât asupra Apostolilor, astfel: “Şi când a sosit ziua Cincizecimii (1), erau toţi împreună la un loc (2). Şi fără de veste s-a făcut din cer un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau. Şi limbi ca de foc (3) li s-au arătat, împărţite, şi au şezut pe fiecare din ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să grăiască în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. Şi erau locuind în Ierusalim Iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer (4)” (FAPTELE APOSTOLILOR 2, 1-5).

(1) Ziua Cincizecimii = împlinirea perioadei de cincizeci de zile de la Paşti; sărbătoare prin care se celebra legământul dintre Dumnezeu şi poporul lui Israel (LEVITIC 23,15-21; DEUTERONOM 16,9-11) şi înnoirea legământului (2 PARALIPOMENA 15,10-13).
(2) Este vorba de cei 12 Apostoli.
(3) Limbile ca de foc erau semnul văzut de a vorbi în limbi străine.
(4) Este vorba de oamenii din diaspora, adică din afara teritoriului Ţării Sfinte, veniţi la Ierusalim pentru sărbătoarea Cincizecimii; emigranţi care-şi pierduseră limba maternă şi o vorbeau pe aceea a ţării în care trăiau; li se adăugau prozeliţii – adică păgânii convertiţi la iudaism.

Membrii Bisericii, mădularele trupului lui Hristos, sunt toţi creştinii botezaţi în numele Sfintei Treimi, care mărturisesc aceeaşi credinţă şi se împărtăşesc cu aceleaşi Sfinte Taine, atât cei drepţi cât şi cei păcătoşi. Prin Biserică, omul se uneşte cu Hristos şi dobândeşte mântuirea. Cel ce nu face parte din Biserica lui Hristos, cine nu se uneşte cu capul ei, Hristos, pe care nu-L putem găsi decât în Biserică, nu se poate mântui. În Biserică, viaţa umană se uneşte cu cea divină.

Intrarea în Biserică se realizaează prin Taina Sfântului Botez, după cum ne învaţă Însuşi Mântuitorul Hristos: “Adevăr, adevăr îţi spun, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu (1)” (IOAN 3, 5).

(1) Acesta este textul fundamental pentru instituirea Botezului creştin ca Taină, necesitate absolută mântuirii omului.

Menţinerea în Biserică la adăpost de păcate se face prin celelalte Sfinte Taine, mai ales Spovedania, prin care omul se descătuşează de păcate şi Euharistia, prin care ne unim în chip real cu Hristos Însuşi.

Între membrii Bisericii există o strânsă interdependenţă, fiecare având darul şi rolul său, care foloseşte celorlalţi. Fiecare om din Biserică comunică cu cel de lângă el şi toţi comunică cu Capul Bisericii – HRISTOS, prin Sfintele Slujbe în general şi SFÂNTA LITURGHIE – în special.

Credincioşii care sălăşluiesc în Sfânta Biserică sunt permanenţi luminaţi de focul iubirii lui Hristos pentru oameni, a oamenilor pentru Hristos şi iubirea oamenilor unii faţă de alţii.

Deoarece Biserica este locul unde ne naştem şi creştem duhovniceşte, având ca hrană harul Sfântului Duh, primit prin Sfintele Taine (1), se cuvine nouă, ca şi creştini, să păstrăm neîntreruptă legătura cu ea.

(1) Pentru elevii ajunşi în clasa a VIII-a, deşi au fost predate în clasele a V-a şi a VI-a, dar poate le-au uitat, Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe, sunt:
- Taina Sfântului Botez;
- Taina Mirungerii;
- Taina Sfintei Împărtăşanii;
- Taina Sfintei Spovedanii;
- Taina Căsătoriei;
- Taina Preoţiei;
- Taina Sfântului Maslu.

Membrii Bisericii se împart astfel:

1. ARHIEREII:
- arhiereu-vicar;
- episcop-vicar;
- episcop;
- arhiepiscop;
- mitropolit;
- patriarh;

2. PREOŢII DE MIR:
- preot;
- preot-sachelar;
- preot-iconom;
- preot-iconom-stavrofor;

3. PREOŢII CĂLUGĂRI:
- ieromonah;
- singhel;
- protosinghel;
- arhimandrit;

4. DIACONII DE MIR:
- diacon;
- arhidiacon;

5. DIACONII CĂLUGĂRI:
- ierodiacon;
- arhidiacon;

6. CREDINCIOŞI;

7. MONAHI (CĂLUGĂRI).

AFLAŢI MAI MULT!

Biserica de pe pământ se numeşte Biserică luptătoare deoarece credincioşii se luptă în această viaţă să câştige mântuirea, pe când cea din ceruri se numeşte Biserică triumfătoare, cuprinzându-i pe cei ce au biruit în lupta cu păcatul şi s-au mântuit. Dar asta nu înseamnă că sunt două Biserici, ci este vorba de două realităţi ale aceleaşi Biserici, care comunică între ele, pe de o parte, prin rugăciunile celor vii pentru cei morţi, iar pe de altă parte, prin mijlocirea celor adormiţi pentru cei care sunt în această viaţă.

ÎNSUŞIRILE BISERICII sunt:

1. UNITATEA şi UNICITATEA - Biserica este Una şi unică, pentru că Unul este Dumnezeu, Întemeietorul ei, Unul este şi Duhul Sfânt, ce sălăşluieşte în ea;

2. SFINŢENIA – Biserica este Sfântă, întrucât Sfânt este Hristos, Întemeietorul şi Capul, pentru că dispune de mijloace de sfinţire a credincioşilor şi pentru că sfânt este scopul pe care îl urmăreşte: sfinţirea credincioşilor;

3. UNIVERSALITATEA sau SOBORNICITATEA - Biserica este răspândită în toată lumea, având menirea de a încorpora în ea întreaga omenire; sobornicitatea se referă la modul de conducere a Bisericii, arătând că ea stă pe temelia Soboarelor sau Sinoadelor Ecumenice;

4. APOSTOLICITATEA - adică Biserica este aşezată pe “temelia Apostolilor” (EFESENI 2,20), aceştia fiind trimişi în lume să propovăduiască Evanghelia; apostolicitatea se referă şi la succesiunea apostolică neîntreruptă, potrivit căreia harul episcopatului se transmite neîntrerupt de la Apostoli până în zilele noastre, prin episcopi.

SĂ AFLĂM MAI MULT PRIN METODA CONVERSAŢIEI CATEHETICE

Eleva VARGA REGINA din clasa a VIII-a B adresează profesorului următoarele întrebări:

Ce sunt Sfintele Taine şi care sunt ele?
RĂSPUNS: Sfintele Taine sunt lucrări sfinţitoare ale Bisericii Ortodoxe, văzute, dar prin care primim harul nevăzut al Duhului Sfânt. Acestea sunt în număr de şapte: Botezul, Mirungerea, Împărtăşirea, Spovedania, Căsătoria, Preoţia şi Sfântul Maslu.

Ce se întâmplă cu un om care nu este botezat?
RĂSPUNS: Dacă moare nebotezat, nu se poate mântui, căci Iisus Hristos zice: “De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va intra în Împărăţia cerurilor” (IOAN 3,5).

Ce reprezintă focul iubirii lui Hristos?
RĂSPUNS: Aceasta este o formă de exprimare. Aşa cum focul puternic arde tot ce-i stă în cale, aşa focul iubirii lui Hristos pentru noi trebuie să ardă necredinţa în Dumnezeu, precum şi falsele credinţe, precum şi orice fel de duşmănie şi neînţelegere între oameni.

Eleva URDA RAMONA din clasa a VIII-a B, adresează profesorului următoarele întrebări:

Ce înseamnă cuvuntele “unitate” şi “unicitate”?
RĂSPUNS: Biserica este una şi unică şi anume Biserica lui Hristos, El Însuşi zicându-le Apostolilor, următoarele cuvinte: “Pe această piatră voi zidi Biserica Mea…” (MATEI 16,18), ceea ce înseamnă că El va întemeia o singură, unică Biserică. Pluralul cuvântului Biserică, Biserici, nu se referă la fiinţa Bisericii, ci la elementele exterioare conţinutului esenţial şi specific al Bisericii, elemente de ordin istoric (Biserica veche, Biserica medievală, etc.), geografic (Biserica Răsăriteană, Apuseană, română, greacă, rusă, etc.). Biserica este una şi unică, Unul este Dumnezeu, Unul este Iisus Hristos, Capul şi Întemeietorul ei, Unul este Duhul Sfânt sălăşluit în ea; una este Treimea cea de o Fiinţă şi nedespărţită, de unde şi necesitatea unităţii esenţiale a comuniunii de viaţă cu Dumnezeu, care este Biserica. Pe scurt: Biserica este una ca instituţie şi unică în învăţătura de credinţă, morală, cult sau rânduiala slujbelor şi disciplină, indiferent în ce zonă a globului pământesc s-ar afla.

Ce este sobornicitatea?
RĂSPUNS: Sobornicitatea sau catolicitatea (universalitatea) este însuşirea sau calitatea Bisericii de a fi – deşi răspândită în toate părţile lumii – un întreg unitar, viu şi activ, peste tot pământul unde s-a răspândit creştinismul. Ea are două aspecte: extensiv şi intensiv.

Aspectul extensiv exprimă prezenţa spaţială a Bisericii pe întreaga întindere a lumii, în contrast cu sinagoga iudaică, mărginită la un singur popor.

Aspectul intensiv, arată conţinutul ortodox de valoare universală al vieţii Bisericii, puterea interioară a Bisericii de a păzi neatinsă unitatea de învăţătură, cult şi conducere în comunităţile creştine din diferitele părţi ale lumii, păstrându-se neîntreruptă şi neslăbită legătura dintre Bisericile regionale sau locale.

Prin sobornicitate se mai exprimă şi modul de conducere al Bisericii, aceasta arătând că Biserica este una, spre deosebire de fracţiunile care s-au despărţit de ea, stă pe temelia Soboarelor sau a Sinoadelor Ecumenice din vremea când Biserica cuprindea întreaga creştinătate. De altfel, autoritatea supremă de conducere şi în Bisericile Ortodoxe naţionale este Soborul sau Sinodul (format din toţi ierarhii Bisericii respective), respectându-se până astăzi principiul sobornicităţii sau sinodalităţii.

Mai clar, Biserica Ortodoxă Română are ca organ suprem de conducere Sfântul Sinod, format din toţi arhiereii, episcopii, arhiepiscopii şi mitropoliţii, avându-l în frunte ca preşedinte pe patriarh. Patriarhul prezidează Sfântul Sinod, dar ce hotăreşte Sf. Sinod, aceea se pune în aplicare, pe când, Biserica Romano-Catolică este condusă de o singură persoană – papa.

De ce în lectura “Un bătrân înţelept chinez s-a bucurat odată de privilegiul de a vizita raiul şi iadul. În iad a văzut bărbaţi şi femei, numai piele şi os, aşezaţi în jurul unei grămezi uriaşe şi îmbietoare de orez. Mureau însă de foame, căci trebuiau să se folosească de baghete imense, lungi cât vâslele. Înspăimântat, înţeleptul a dat fuga în rai. Şi iată că şi acolo a văzut bărbaţi şi femei aşezaţi în jurul unei tăvi de orez aidoma celor din iad. Dar erau cu toţii fericiţi, veseli şi strălucind de sănătate, căci fiecare ajutându-se de baghetele imense, îi dădea să mănânce celui din faţa sa”, bărbaţii şi femeile erau numai piele şi os?
RĂSPUNS: Această stare arată păcatul zgârceniei de care au dat dovadă în timpul vieţii, pe când celor din rai – virtutea dragostei, concretizată în fapte de milostenie.

Eleva SZOMIU ROXANA din clasa a VIII-a B, adresează profesorului următoarele întrebări:

De ce Dumnezeu Se bucură mai tare pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru 99 de drepţi?
RĂSPUNS: Pentru că Dumnezeu este: “Cel ce voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştiinţa adevărului să vină” (1 TIMOTEI 2,4).

Ce putem înţelege din lectura: “Un paroh care a folosit toate mijloacele pentru a învăţa lumea din parohia sa să participe la funcţiile liturgice, cu rezultate aproape nule, în sfârşit a descoperit ceva eficace. În ziare a tipărit crucea cu acest mesaj: “După o boală lungă şi gravă a murit parohia noastră. Înmormântarea va avea loc duminica viitoare la ora 11 în biserica parohială”. Mulţi au citit mesajul cu stupoare şi interes. Curiozitatea i-a făcut să umple biserica. Pe la ora 10.30 nu se mai găsea nici un loc în biserică. La ora stabilită a început celebrarea. Mai întâi, parohul le-a cerut credincioşilor să vină pe rând, să se apropie de sicriu, pentru a vedea ultima dată parohia moartă, după care trebuiau să iasă din biserică pe uşile laterale şi să se decidă: ori să intre din nou în biserică pe uşa principală, ori să plece acasă. Ce anume au văzut acele persoane în sicriu de s-au întors atât de mulţi în biserică? Fiecare s-a văzut pe sine însuşi pentru că în sicriu era aşezată o oglindă. În felul acesta celebrarea de doliu s-a transformat într-o celebrare de bucurie, pentru că parohia moartă s-a întors vie” (CATEHEZE PENTRU TINERI: DUHUL SFÂNT, EDITURA PRESA BUNĂ, IAŞI, 1998)?
RĂSPUNS: Parohia este cea mai mică unitate administrativ-bisericească. Ea este formată din toţi creştinii ortodocşi dintr-un sat, sau la oraş dintr-un cartier. În această parohie, credincioşii erau total indiferenţi de biserică. Preotul n-a avut nici un succes să-i atragă duminica şi în sărbători la biserică, până nu a aplicat acea metodă cu îngroparea parohiei, iar uitându-se în sicriul în care preotul a pus o oglindă, fiecare s-a văzut în oglindă şi se considera un om mort al acelei parohii, lucru care i-a determinat pe oameni să se întoarcă la credinţa în Dumnezeu şi să frecventeze cu reguralitate Sfânta Biserică.

De ce celebrarea de doliu s-a transformat în bucurie?
RĂSPUNS: Pentru că, credincioşii acelei parohii au înviat din moartea cauzată de indiferenţa lor faţă de Biserică.

Eleva MICLE DENISA din clasa a VIII-a A, adresează profesorului următoarele întrebări:

De ce locul de întâlnire duhovnicească şi de vieţuire împreună cu Hristos, este neapărat biserica?
RĂSPUNS: Pentru că tocmai în acest scop a întemeiat Domnul nostru Iisus Hristos Biserica.

De ce nu alt loc?
RĂSPUNS: Pentru că Biserica este Casa lui Dumnezeu.

De ce se spune că puterea Bisericii este Duhul Sfânt?
RĂSPUNS: Biserica a fost întemeiată de Iisus Hristos pe Cruce, dar în chip văzut, ea a luat fiinţă la marele eveniment al Pogorârii Duhului Sfânt, care a avut loc la 50 de zile după Învierea Domnului. Duhul Sfânt este izvorul harului în Biserică. El este a treia Persoană a Sfintei Treimi. Duhul Sfânt lucrează în Biserică prin slujitorii Bisericii: episcopi, preoţi, diaconi. Duhul Sfânt mai este numit în Simbolul de Credinţă şi dătător de viaţă.

Eleva KOVACS ANITA din clasa a VIII-a A întreabă:

Cine sunt credincioşii laici?
RĂSPUNS: Membrii Bisericii se împart în două categorii: clerici şi laici. Clericii sunt episcopii, preoţii şi diaconii, iar restul credincioşilor se numesc laici. În mănăstiri, laicii au devenit monahi, adică călugări.

Care sunt îndatoririle credincioşilor laici faţă de Biserică?
RĂSPUNS: Credincioşii trebuie să:
- cinstească pe preot ca pe adevăratul slujitor al lui Hristos;
- asculte de preot în cele duhovniceşti şi să-i ceară sfatul în toate problemele de credinţă şi de viaţă creştină;
- îi ducă la preot pe cei care au tendinţa de a părăsi Biserica şi să treacă la sectari;
- se spovedească regulat ori de câte ori au nevoie şi să nu se îndoiască de harul şi de viaţa preotului;
- nu vorbească de rău pe preot, nici să-l osândească, nici să creadă orice despre el, nici să asculte clevetirea altora despre preotul lui Dumnezeu;
- facă toate cu binecuvântarea, cu rugăciunea şi cu sfatul preotului, ştiind că orice lucru sau faptă făcută fără binecuvântarea Bisericii şi a preotului nu se sfârşeşte bine şi nu aduce folos sufletesc;
- iubească Biserica şi credinţa ortodoxă ca pe Însuşi Hristos;
- ducă viaţă curată, plăcută lui Dumnezeu, în rugăciune, în blândeţe şi milostenie, ca prin comportarea lor să slăvească pe Dumnezeu;
- dea ajutor la bisericile care se repară sau se zidesc din nou;
- nu lipsească în duminici şi sărbători de la sfintele slujbe;
- nu primească în casă cu scop prozelitist pe duşmanii lui Hristos şi ai Bisericii, care sunt ateii, sectarii, etc.

Cum ne unim în mod real cu Hristos?
RĂSPUNS: Prin Sfânta Taină a Împărtăşaniei.

Ce se întâmplă cu un credincios care trădează Biserica?
RĂSPUNS: Are “marea şansă” de a-şi pierde mântuirea, mai ales dacă îl prinde moartea într-o astfel de stare.

Ce se întâmplă cu clericii care trădează Biserica?
RĂSPUNS: Pentru ei pedeapsa dumnezeiască este şi mai mare, ca unii care, deşi cunosc dreapta credinţă, au călcat-o. Mulţi credincioşi trădează Biserica din neştiinţă, ademeniţi fiind de alţii, pe când clericii o fac cu bună ştiinţă.

Articole asemanatoare:

1. Lecţia Nr.3 de Religie Ortodoxă pentru clasa a VIII-a (II)
2. Lecţia Nr.2 de Religie Ortodoxă pentru clasa a VIII-a
3. Lecţia a VIII-a de Religie Ortodoxă la clasa a VII-a
4. Lecţia Nr.1 de Religie Ortodoxă pentru clasa a VIII-a
5. Lecţia Nr.3 de Religie Ortodoxă pentru clasa a V-a