Biserica Adventistă de Ziua a Saptea
Secolele 18 si 19 au constituit perioada marilor “treziri religioase” din Statele Unite ale Americii. Într-o tara în care catolicii nu erau majoritari, cultele neoprotestante au intrat la un moment dat în criza de subiecte de predica si doctrinare. Nimeni nu mai era miscat de predicile critice la adresa “celorlalti”. S-a creat treptat nevoia de a veni în fata maselor cu noi idei care sa reanime si sa întretina motivatia (neo)protestanta. Au început sa apara predicatori mai revolutionari decât primii predicatori neoprotestanti, înfierbântând multimile cu predici apocaliptice despre pedepsele Iadului, fericirea care îi asteapta pe cei credinciosi sau o asa-zisa răpire a celor fideli Domnului.
Adventistii reprezintă, asemenea baptistilor, o grupare mai mare de secte, toate preocupate de a doua venire a Domnului, de unde si numele lor, derivat din latinescul adventus (venire), si în special de stabilirea datei pe baza profetiilor.
William Miller (1782-1849), un baptist, a început să studieze pe cont propriu Biblia si în special cartea profetului Daniel, trăgând de acolo concluzia că sfârsitul lumii e aproape si că Hristos se va reîntoarce în anul 1843. El a publicat concluziile cercetărilor lui biblice într-o brosură, Învederare din Sfânta Scriptură a celei de-a doua veniri a lui Hristos în anul 1843. În respectiva scriere el anunta, pe lângă data revenirii lui Hristos, si faptul că El va întemeia pe pământ o împărătie de o mie de ani împreună cu cei drepti pe care îi va învia si că la sfârsitul mileniului vor învia si cei păcătosi pentru a fi judecati (aceasta este cunoscuta învătătură despre Mileniu, preluată ulterior de mai multe secte). Miller si-a făcut calculele pe baza profetiei din Daniel 8:14, unde se vorbeste de 2300 de zile care vor trece până la curătirea locului sfânt si, sprijinindu-se pe Numeri 14:34, a socotit o zi drept un an. Punctul de plecare a fost luat anul 457 îH, când a început robia babiloniană. În anul 1831 el a început să predice în public noile idei. În asteptarea evenimentului anuntat multi dintre adeptii lui si-au vândut proprietătile si si-au lichidat afacerile. Întrucât anul 1843 a trecut fără ca profetia să se împlinească, un adept al lui Miller, S. Snow, a calculat o nouă dată, mai exactă ca prima – 10 octombrie 1844. De data aceasta publicitatea a fost mult mai mare, data fiind preluată de ziare, reviste, în conferinte publice, provocând un entuziasm care i-a făcut pe multi să-si părărească locurile de muncă, să-si vândă proprietătile si să urmeze adventistilor. Noaptea de 9 spre 10 octombrie i-a aflat pe adventisti adunati într-o sală mare din Boston, asteptând cu mari emotii trâmbita îngerului ce avea să vestească a doua venire a Domnului. Noaptea a trecut fără să se întâmple nimic, spre marea dezamăgire a multora care au părăsit secta. Miller a recunoscut public că a gresit si i-a îndemnat pe adeptii săi să se întoarcă în bisericile de unde veniseră. Acestea nu i-au primit si astfel secta adventistilor s-a risipit în 1845. Cei care au rămas s-a rupt în patru grupuri principale, dintre care cel mai important a fost si este cel al “adventistilor de ziua a saptea”. Trei dintre urmasii lui Miller, Joseph Bates si sotii James si Ellen G. White au pus bazele noii “Biserici Adventiste de Ziua a Saptea”.
Ellen G. White avea numai 17 ani când era deja o adeptă înfocată a lui Miller. Ea a început să aibă vedenii prin care promova teoriile acestuia. Există mai multe opinii medicale care arată că vedeniile lui White erau de fapt crize de epilepsie provocate de un accident din copilărie, când aceasta a fost lovită cu o piatră în fată si a rămas inconstientă un număr de zile. De asemenea, mai multi apropiati care s-au aflat în preajma ei în momentul vedeniilor au declarat că nu era vorba de vedenii de la Dumnezeu, ci de crize de epilepsie.
Treptat, Ellen White a devenit figura centrală a sectei, producând multe scrieri cu valoare de profetii pentru adventisti: Tragedia veacurilor, Profeti si împărati, etc. Ea a reinterpretat profetiile lui Miller si Snow, sustinând că ele nu se refereau la a doua venire a Domnului, ci la curătirea templului ceresc de păcatele fiilor lui Dumnezeu (Evrei 9:23). Previziunile si calculele de date au continuat, fiind propusi, pe rând următorii ani: 1845, 1849 si 1851, acesta din urmă fiind chiar certificat de o viziune a lui Ellen White. Tot printr-o “viziune cerească” a profetesei, adventistii au preluat serbarea sâmbetei de la baptistii de ziua a saptea, în 1860 secta schimbându-si numele în “Adventistii de Ziua a Saptea”. Secta s-a răspândit repede si în afara Americii si numără astăzi aproximativ 5 milioane de membri.
În România, adventistii au pătruns la sfârsitul secolului 19, printr-un fost preot catolic, Mihail Czehovski, care a activat în regiunea Pitestiului. Secta apare în 1890 în Bucuresti, dar un oarecare succes al ei începe cu convertirea si mai apoi preluarea conducerii de către fostul student în medicină, Petre Paulini. Secta a câstigat teren printr-o înversunată campanie de denigrare a Bisericii Ortodoxe si a clerului acesteia, folosind în acest scop cele mai murdare mijloace.
Între rătăcirile specifice acestei secte se numără: învătătura despre Mileniu, credinta că nu există iad si nici suflet nemuritor, obligativitatea legilor Vechiului Testament privind tinerea sâmbetei si mâncărurile necurate, credinta că împărătia de 1260 de zile a Antihristului (conf. Apoc. 12:16) reprezintă perioada de 1260 de ani dintre 538 si 1798 (dominatia papalitătii).
Conform acestei secte, toate denominatiunile crestine sunt stăpânite de diavol iar preotii sunt slujitorii acestuia. În consecintă, toti crestinii trebuie să părăsească bisericile lor si să intre în singurul adăpost adevărat – secta adventistă. După credinta lor, sâmbăta ar fi pecetea si semnul lui Dumnezeu, iar duminica, serbată de toti crestinii, ar fi pecetea Fiarei (a diavolului). De aceea, după părerea lor, cel mai important lucru si semn că esti de partea lui Dumnezeu este acela de a tine sâmbăta. Dusmănia pe care o nutresc fată de ceilalti crestini este grăitoare pentru fanatismul lor.
Adventisii dau o importantă deosebită zeciuielii, adică a datoriei sacre a fiecărui membru de a cotiza la secta cu 10% din venitul lunar, sub deviza “mai bine să ai 90% din salariul tău binecuvântat, decât 100% fără binecuvântare”.
Secta a implementat un amplu program pentru tinerii membri. Diverse activităti aprobate de conducere pentru petrecerea timpului liber înlocuiesc distractiile cum ar fi dansul sau mersul la cinema. Adventistii administrează peste 360 de spitale si clinici în lumea întreagă si desfăsoară programe misionare, educationale si filantropice sustinute prin zeciuiala plătită de membri (a zecea parte din venit). Publicatiile sectei sunt tipărite în 197 de limbi si dialecte. Secta dispune de unul din cele mai mari sisteme de învătământ dintre cultele neoprotestante. În ceea ce priveste interpretarile profetiilor escatologice, adventistii detin un loc de frunte din punct de vedere al originalitatii ideilor de interpretare.
Din secta principală s-au desprins în timp numeroase grupări si secte cu nume diferite. Cele mai cunoscute sunt: Adventistii de Ziua a Saptea – Miscarea de Reformă, Societatea misionară internatională a adventistilor de ziua a saptea, Miscarea lui R. D. Brinsmead. Primii din această serie activează si în România.
“AZS – Miscarea de Reformă” s-au separat de secta-mamă după moartea ‘profetesei’ Ellen G. White (1915), ca o consecintă a luptei pentru succesiune, câstigată de Margaret Rowen din Los Angeles. Venită la putere, Rowen le-a propus membrilor câteva reforme, dintre care cea mai importantă fiind ideea de a nu pune mâna pe armă pentru a ajuta statul în războaie. Cei care au făcut-o în timpul războiului ar fi părăsit calea adevărului. În România, secta aceasta a fost adusă de un oarecare soldat Kremer căsătorit cu o nemtoaică reformistă, în 1917-1918. Din cauza atitudinii fată de stat, secta a fost interzisă, dar si-a continuat propaganda prin foi gen Păzitorul adevărului si Solul misionar. Învătătura reformistă a fost prezentată în brosura Scurtă lămurire a principiilor adventistilor de ziua a saptea si o miscare de reformă (Bucuresti, 1924), scriere combătută de conducătorul sectei-mamă, Petre Paulini, în Profeti falsi si profeti mincinosi.
Cea mai recentă actiune a sectei adventistilor din România a avut loc în anul 2006, când, manifestând o josnicie unică printre sectele neoprotestante, s-au înfrătit cu sodomitii în lupta împotriva icoanelor.
Articole asemanatoare:
Leave a Reply
Citatul Săptămînii
SINAXAR ORTODOX
SANATATEA NOASTRA
Ajutati-l pe Siluan !
Ioana Miruna Enache
Ioana Maria are nevoie de noi !
Ajutati-l pe Andrei!
ce cauta adventisti,baptistii, mormonii , iehovistii in orasul nostru
galateni sa stie ca astia sunt oameni care distrug mintea mintea si inima
le transforma in ceva mai jos de animale
sunt prea multi “apostolii” de-ai lor prin galati propovaduind credinta adevarata
Galati – oras cu sediu Episcopiei Ortodoxe
nu poate sa faca o astfel de campanie ca sa le taie nasul acestor oamenii ?
AFARA CU ACESTEA DIN GALATI
DOAMNE AJUTA !
Cititi Biblia si decizia va apartine .Justificati cu Biblia in mana ca Adventisiti sunt fanatici si sectisti si ca toate dogmele Biserici Ortodoxe sunt cerute de Scripturi si multi isi vor schimba parerea .
Astep raspunsurile dumneavoastra.
Citeste tu Noul Testament mai cu atentie si vei vedea nenumarate dovezi despre existenta sufletului si despre nemurirea lui, caci voi credeti ca sufletul este muritor. Vei gasi dovezi despre curatenia si sfintenia Maicii Domnului si multe altele. Dar bine zicea un parinte ca voi sunteti legati de diavol ca sa nu puteti pricepe si chiar de v-ar aduce cineva toate argumentele din lume tot nu o sa credeti.
Dar Dumnezeu se reveleaza prin Duh. EL nu poate fi cunoscut pe cale rationala, se cunoaste prin darurile sale. Asa L-au cunoscut sfintii si ni L-au facut cunoscut si noua incepand cu sfintii apostoli.
Unde au fost pana in 1800 si ceva adventistii? Unde era biserica cea adevarata pana atunci? Era Biserica Ortodoxa! Ea era si este cea adevarata!
Citeste istoria bisericii de la apostoli si pana acum, sa fii informat mai corect.
Minciuni execrabile:
1. Adventistii cred ca toate denominatiunile crestine sunt stăpânite de diavol iar preotii sunt slujitorii acestuia.
2. Cea mai recentă actiune a sectei adventistilor din România a avut loc în anul 2006, când, manifestând o josnicie unică printre sectele neoprotestante, s-au înfrătit cu sodomitii în lupta împotriva icoanelor.
Nu credeti oameni buni, sunt doar doua dintre minciunile sfruntate in care sunteti dusi de nas sa credeti. Ortodoxia noastra nu este decat cel mai mare blestem peste natia romana. Asa ne-a fost destinul fatal al istoriei. Priviti tarile care au primit reforma lui Luther. Stralucesc pe langa noi, unde am trait o vreme in care daca vorbeai in limba ta in biserica ,,iti taia popa limba” si suntem crestini de 2000 de ani dar nu am avut Biblia in limba noastra decat din secolul XVII, din 1688. DOCUMENTATI_VA OAMENI BUNI! NU CREDETI TOATE PROSTIILE! ADVENTISTII SUNT CHIAR OAMENI CARE STUDIAZA BIBLIA.
Adventistii, intr-adevar studiaza biblia, dar o inteleg dupa capul lor intunecat de satana. Ei nu o cinstesc pe Maica Domnului, pe maica celui ce ne-a adus izbavirea, nu recunosc pe sfintii lui Dumnezeu, cei pe care ar trebui sa-i urmam si noi, nu se roaga pentru mortii lor caci i-au parasit in singuratatea iadului si nu-i ajuta cu nimic. Ei si-au parasit mosii si stramosii, au tradat credinta neamului nostru si au dat crezare inventiilor religioase venite din America.
Chiar daca sunt recunoscuti de catre stat, caci avem libertate religioasa, ei sunt o secta pentru ca au denaturat adevarul lui Hristos.
oameni buni!
1.in primul rind adventistii de ziua a saptea nu sint o secta ci un CULT RELIGIOS,care e inregistrat si are autorizatie de functionare din partea statului.(o secta -este in afara legii)
2.e adevarat ca sint asteptatori ai lui dumnezeu/ dar ce rost mai are viata noastra pe acest pamint , fara speranta intilnirii cu Domnul?
3.(Cea mai recentă actiune a sectei adventistilor din România a avut loc în anul 2006, când, manifestând o josnicie unică printre sectele neoprotestante, s-au înfrătit cu sodomitii în lupta împotriva icoanelor.) acest lucru nu e adevarat si nici nu poate sa se intimple niciodata, deoarece adventistii au principii total opuse fata de sodomiti.
4. DACA CINEVA E INTERESAT sa afle mai multe despre profetiile biblice il incurajez sa ia BIBLIA si in spirit de rugaciune sa urmareasca prezentarile lui dr Walter Veith, de pe http://www.revelatia.ro/docs/veith_rt.html
pentru florin, emanuel si marcel: in(sectelor), daca aceste pamânturi nu erau crestine si tolerante ( ci budiste sau mai rau- musulmane) oare mai erati pe aici?
daca nu va convine statutul actual de acceptati, mergeti în desert – unde e adevaratul vostru dumnezeu ( satana) si va faceti un cuib, insectelor! de ce n-a venit Iisus atunci când l-ati asteptat? raspundeti, mamelucilor!
finlandezii, rusii, sârbii, grecii, bulgarii, nu se considera blestemati pentru ca sunt ortodocsi, dar voi ( o mâna de ignoranti în materie de religie, ce va ascundeti dupa biblii falsificate!!) va dati de ceasul mortii caci acest popor îsi pastreaza credinta ce l-a ajutat sa supravietuiasca, sa creeze si sa se faca cunoscut în lume si gratie valorilor sale religioase!
va veni si Iisus si ceasul judecatii si atunci veti vedea INSECTELOR în ce tabara veti fi!
Nu toti care fac parte dintr-o tara declarata crestina ex. ortodoxa sunt mantuiti.Domnul spune in Matei ca El da ploaie si peste cei buni si peste cei rai,astfel nu ne putem ascunde la Judecata sub o religie
mai oamenii buni credeti ca DUMNEZEU este al vostru si-l manipulati cum vreti voi ?nu uitati ca suntem pacatosi cu toti si numai mila Lui ne mai suporta si noi ne aruncam vorbe grele si unii si altii gresim in multe felurii dar cand avem pretentii ca suntem crestinii trebuie sa fim ca si DOMNUL IISUS .DUMNEZEU SA NE LUMINEZE GANDURIILE CA SA FACEM VOIA LUI.DOAMNEAJUTA!
Parinte diacon frate , al suferintelor timpuri de trista amintire , in prelegerea noastra de astazi sa continuam calatoria noastra spirituala pe drumul credintei spre biserica Tiatira, cea de a patra biserica crestina locala din cele sapte biserici carora Domnul, în cartea Apocalipsa le trimite cîte o epistola prin pana profetica a apostolului Sau Ioan. Dar sa nu uitam ca, asa cum am subliniat si în celelalte prelegeri, de fapt, calatoria noastra de la o biserica la alta simbolizeaza tocmai experienta bisericii crestine desfasurata în sapte etape, pornind din zilele apostolilor pîna la momentul întoarcerii în slava a Domnului nostru Iisus Christos. Succesiunea acestor sapte epistole cît si a mesajelor divine speciale pentru fiecare din ele, ne da posibilitatea sa privim asupra bisericii cu ochii cu care priveste Domnul Iisus Christos. Biserica Tiatira sta ca un simbol al celei de a patra etapa sau perioada a bisericii crestine universale, biserica Evului Mediu.
Mac Carol, un comentator de seama spune ca aceasta perioada reprezinta timpul suprematiei papale, perioada care a început în secolul 6 cu instalarea pe tronul Romei a primului papa. Filip Mauro, un alt comentator renumit a scris urmatoarele: “Parerea noastra este ca în aceasta epistola catre Tiatira ne este dat sa vdedem începutul acelei capodopere satanice de amagire, de monstruoasa erezie a carei deplina dezvoltare s-a manifestat în romanism.” Despre aceeasi perioada, un alt comentator protestant Josef Zeiss, avea sa scrie: “Apoi a urmat perioada Tiatira, o epoca de purpura si glorie pentru preotia corupta si de întuneric pentru adevar, o epoca de dominatie clerica, cînd biserica a uzurpat locul lui Christos, iar martorii lui Iisus erau aruncati în închisori, pusi pe rug sau torturati de inchizitie; o epoca de întronare a profetilor falsi si care avea sa dureze pîna în zilele lui Luther si ale reformatiunii”. Dar iata acum o alta interpretare care apartine unui eminent teolog catolic B. Holzhauser, ale carui comentarii sînt privite cu mult respect de biserica Romano Catolica si considerate ca fiind inspirate. Iata cuvintele lui: “Tiatira, a patra perioada a bisericii, a început atunci cînd caderea Romei pagîne a fost un fapt împlinit. Trupul bisericii, liberat de furia persecutiei, a alunecat de la înalta ei chemare si a îmbratisat luxul”. Acest mesaj descopera starea launtrica a bisericii Evului Mediu care s-a întins din secolul 6 pîna în secolul 15. Daca urmeaza sa aplicam acest mesaj celei de a patra biserici, din punct de vedere istoric se poate spune ca între ea si perioada Evului Mediu exista o coincidenta remarcabila, deoarece atît biserica cît si lumea vorbeste despre perioada Evului Mediu. Tiatira se afla la mijlocul celor sapte biserici si de aceea sta ca un simbol al bisericii Evului Mediu. In aceasta ordine de idei este interesant de notat faptul ca mai toti cercetatorii profetiilor biblice care au trait în epoca reformatiunii au fost aproape în unanimitate de acord ca Roma imperiala a împlinit profetia din cartea lui Daniel de la capitolul 7, care vorbeste despre a patra fiara, iar ca Roma papala a împlinit detaliile aceleiasi profetii despre cornul cel mic. Acelasi acord de pareri este vazut si în ce priveste profetiile despre omul faradelegii, despre care a vorbit apostolul Pavel în 2 Tesaloniceni, cît si în ce priveste profetiile din Apocalipsa 13 care vorbesc despre fiara si a celor din Apocalipsa 17 care vorbesc despre Babilonul mistic, alaturi de profetia despre Izabela, decazuta profeteasa din epistola catre Tiatira. Si acum, voi da citire epistolei Domnului Iisus catre biserica din Tiatira. Aceasta epistola se gaseste în Apoocalipsa 2,18-29:
“Ingerului bisericii din Tiatira scrie-i: “Iata ce zice Fiul lui Dumnezeu care are ochii ca para focului si ale carui picioare sînt ca arama aprinsa, ‘Stiu faptele tale, dragostea ta, credinta ta, slujba ta, rabdarea ta si faptele tale de pe urma, ca sînt mai multe decît cele dintîi. Dar, iata ce am împotriva ta. Tu lasi ca Izabela, femeia aceea care se zice proorocita sa învete si sa amageasca pe robii mei sa se dedea la curvie si sa manînce din lucrurile jertfite idolilor. I-am dat vreme sa se pocaiasca, dar nu vrea sa se pocaiasca de curvia ei. Iata ca am s-o arunc bolnava în pat si celor ce preacurvesc cu ea am sa le trimit un necaz mare daca nu se vor pocai de faptele lor. Voi lovi cu moartea pe copiii ei si toate bisericile vor cunoaste ca Eu sînt Cel ce cercetez rarunchii si inima; si voi rasplati fiecaruia din voi dupa faptele lui. Voua însa, tuturor celorlalti din Tiatira, care nu aveti învatatura aceasta si n-ati cunoscut adîncimile Satanei, cum le numesc ei, va zic: “Nu pun peste voi alta greutate, numai tineti cu tarie ce aveti pîna voi veni. Celui ce va birui si celui ce va pazi pîna la sfîrsit lucrarile Mele îi voi da stapînire peste neamuri, le va cîrmui cu un toiag de fier si le va zdrobi ca pe niste vase de lut, cum am primit si eu putere de la Tatal Meu; si-i voi da luceafarul de dimineata. Cine are urechi sa asculte ce zice bisericilor Duhul”.
Dupa cum cred ca ati remarcat, aceasta este cea mai lunga epistola din toate cele sapte si ea a fost trimisa tocmai bisericii din cea mai mica si mai neînsemnata din cele sapte cetati, cetatea Tiatira. La data cînd se scria Apocalipsa, Tiatira era un centru comercial foarte prosper. Inscriptii pe care arheologii le-au scos la lumina zilei au descoperit faptul ca Tiatira se falea cu multimea breslelor sale de mestesugari ca aceea a brutarilor, croitorilor, cizmarilor, tesatorilor, vopsitorilor, tinichigiilor, zidarilor si olarilor. Lidia, vînzatoarea de purpura din Filipi, unul din primii convertiti la crestinism din Macedonia, era de fapt din Tiatira. Acest oras prosper în cele ale comertului, avea o comunitate crestina tot atît de prospera. Despre aceasta biserica, Domnul vorbeste în cuvintele cele mai frumoase. “Stiu faptele tale, dragostea ta, credinta ta, slujba ta, rabdarea ta”. In aceste cuvinte ale Domnului Christos recunoastem de fapt patru virtuti crestine de seama. Biserica Tiatira nu numai ca rivaliza cu biserica din Efes în ceea ce priveste eforturile sale în slujirea crestina, în activitate, înca, ceva mai mult, Tiatira poseda tocmai acea dragoste dintîi pe care biserica din Efes o pierduse. Totodata, biserica Tiatira a pastrat acea credinta care era în pericol sa se piarda în biserica din Pergam si s-a împartasit cu biserica din Smirna de spiritul de rabdare în încercari, necazuri si prig
oana.
Dragoste, credinta, slujire si rabdare. Cu adevarat, biserica Tiatira arata ca o gradina încîntatoare în care înflorisera cele mai atragatoare haruri crestine. Dar lista virtutilor crestine nu s-a încheiat înca: “Faptele tale de pe urma sînt mai multe decît cele dintîi”. Tiatira se pare ca a învatat acea lectie pe care crestinii prea adesea o uita, ca viata crestina este o viata de crestere, de progres. Efesul era o biserica în care erau semne vizibile de alunecare de la chemarea ei în timp ce Tiatira pasea înainte cu nadejde. Biserica din Efes aproape ca abandonase dragostea ei dintîi în timp ce faptele de pe urma ale Tiatirei erau mai multe decît cele dintîi si marturiseau despre o iubire neistovita.
Cu care din cele doua biserici se aseamana biserica în care ne gasim fiecare ca membri? Este viata noastra crestina în crestere? De început, poate ca a început bine, dar, creste ea în dragoste, în credinta, în cunostinte si în sfintenie, asa cum ne recomanda Cuvîntul lui Dumnezeu? Crestinii din Tiatira sînt vazuti de Domnul ca fiind în plina dezvoltare, plini de roade. Dar, ce tragic este ca aceeasi epistola care ne descopera virtutile bisericii din Tiatira, ne descopera totodata si compromisurile ei morale. In acea gradina înfloritoare era si o buruiana otravitoare, în corpul acelei biserici atît de sanatos, era ceva care lucra asemenea unui cancer la degradarea vietii spirituale. In mijlocul adunarii era un inamic. “Dar iata ce am împotriva ta, zice Domnul, tu lasi ca Izabela, femeia aceea care se numeste proorocita sa învete si sa amageasca pe robii Mei sa se dedea la curvie si sa manînce din lucrurile jertfite idolilor”. Tiatira manifesta dragoste, credinta, spirit de slujire si rabdare, dar sfintenia nu este amintita între virtutile ei. Tocmai aici era lipsa ei spirituala. Biserica din Tiatira îngaduise unui membru al ei sa învete lucruri stricacioase si, evident, fara sa încerce sa-l opreasca. In aceasta privinta, biserica din Tiatira este în directa opozitie cu cele ce se întîmplau în Efes la
aceeasi data. Biserica din Efes nu putea suferi pe cei rai, pe aceia care zic ca sînt apostoli, dar pe care i-a gasit mincinosi. Tiatira avea dragoste, dar tolera raul, pe asa zisa profeteasa. Sfintirea vietii, curatia de caracter, este un alt semn al unui adevarat crestin si al unei adevarate biserici. Sînt azi multe, foarte multe biserici care exceleaza în dragoste, în credinta si în credinciosie, în slujire si în rabdare, în fapte bune si multe altele, dar care în mod vinovat tolereaza în rîndurile ei tot felul de pacate si tot felul de propovaduitori ai pacatului. Sfintirea vietii, trairea în curatie în gîndire, în vorbire si în fapte, aceasta este voia lui Dumnezeu. “Caci voia lui Dumnezeu este sfintirea voastra; sa va feriti de curvie. Fiecare din voi sa srtie sa-si stapîneasca vasul în sfintenie si cinste. Caci Dumnezeu nu ne-a chemat la necuratie ci la sfintire”. Scopul pentru care Dumnezeu ne-a ales pentru mîntuire este sfintirea noastra. In El, adica în Christos, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii ca sa fim sfinti si fara prihana înaintea Lui. Daca Cel ce ne-a chemat la o viata de sfintire este Dumnezeu, atunci, fiti siguri ca Satana nu va precupeti nici un efort si nici o ocazie de a zadarnici planul lui Dumnezeu în noi. Acolo unde el nu mai poate sa închida gura si sa curme viata crestinilor prin persecutie, acolo unde el nu mai poate propaga ereziile sale, acolo el recurge la strategii mai subtile, la a asalta biserica dinauntru prin necuratie, prin tîrîrea ei în pacate. In centrul acelei stari de poluare morala care începuse sa lucreze înlauntrul bisericii din Tiatira se gasea o femeie cu numele Izabela, sau poate mai degraba, nu o anumita persoana cu numele acesta, ci în sens simbolic, o grupare, un fel de bisericuta formata din membri a caror viata morala lasa mult de dorit, care propovaduiau în rîndul bisericii compromisul cu lumea pagîna, pentru ca astfel biserica sa-si poata largi rîndurile ei si sa-si asigura totodata si prosperitatea ei materiala.
In vremea apostolilor cînd neamurile care au ascultat Evanghelia au fost lasate sa intre în biserica pe baza acelorasi conditii ca si iudeii, atunci prin hotarîrea Consiliului apostolic de la Ierusalim, în doua privinta cei veniti dintre neamuri erau atentionati în mod deosebit, si anume sa se fereasca de lucrurile jertfite idolilor si de curvie. Tocmai acestea erau punctele de compromis pe care falsa proorocita Izabela cauta sa le strecoare acum în rîndurile bisericii. Numele Izabelei este semnificativ în aceasta privinta. El face referire, ca si numele de Balaam, la o persoana din istoria Vechiului Testament. Izabela fusese fiica regelui Sidonului si sotia împaratului Ahab, împaratul regatului de nord al lui Israel. Pacatul ei a fost acela ca a adus cu sine în Israel zeitatile ei pagîne, Baal si Astartea, alaturi de alti zei mai putin însemnati pe care i-a introdus în serviciile de cult de la templu. Dupa ce mai întîi a omorît pe preotii Domnului, ea a angajat o ceata de 850 de preoti pagîni, care atît prin exemplu, cît si prin învatatura, au tîrît aproape întreaga natiune a lui Israel în cea mai neagra imoralitate si decadere.
Evident ca acea profeteasa din Tiatira, noua Izabela, cauta sa seduca pe membri bisericii în a întoarce spatele adevaratei închinari, prin a mînca din lucrurile jertfite idolilor si prin desfrîu. Veti întreba poate, pe ce cale? Dupa cum se stie din istorie, fiecare breasla de mestesugari avea zeul ei în cinstea caruia erau rezervate în timpul anului zile de sarbatoare, de festivaluri si de ospete care, mai toate se sfîrseau prin orgii în cinstea acelei zeitati. Acea proorocita din Tiatira si urmasii ei se faleau ca ei au o întelegere mai înalta a lucrurilor si a experientelor vietii. Ca si curentul filozofic al gnosticismului care avea sa apara în biserica mai tîrziu, urmatii Izabelei din biserica Tiatira pretindeau ca au sapat mai adînc în tainele credintei, fapt pentru care au dobîndit o întelegere mai deosebita decît aceea a masei crestinilor. Ei pozau a fi aristocratia spirituala a bisericii, elita favorizata.
Dar adîncimile întelepciunii la care ei pretindeau ca au ajuns Domnul le declara fara nici un ocolis ca fiind adîncimile Satanei, nu ale lui Dumnezeu. Intrebarea era si este: “Poate un crestin adevarat sa ia parte la distractiile, la sarbatorile, la ospetele sau chefurile celor din afara bisericii? Puteau ei sa participe la ospetele la care hrana ce urmau sa o consume fusese închinata zeului breslei lor?” Evident, în Tiatira lucrurile nu erau chiar atît de simple si poate ca aceasta este problema multora dintre crestinii de astazi care stau între rude necrestine, sau sînt asociati cu parteneri de afaceri necrestini sau au în cercul lor intim oameni cu preocupari straine de Dumnezeu. Vedeti, în Tiatira daca un comerciant sau un meserias crestin, membru al vreunei bresle sau asociatii ar fi participat la sarbatorile zeului patron al acelei bresle, el si-ar fi putut asigura cum nu se poate mai bine interesele sale materiale si bunul mers al afacerilor lui în acea cetate. Gînditi-va ce ar fi însemnat acum pentru un astfel de breslas sa refuze a participa la sarbatorile si ospetele breslei lui. Desigur ca aceasta ar fi însemnat sinucidere financiara, faliment si în curînd acel meserias avea sa ajunga un sarac printre saracii cetatii. Ce era de ales? Aceasta este si problema noastra; ce avem noi de ales? Noi trebuie mereu sa alegem între Iisus si lume, între adîncul bogatiei si întelepciunii lui Dumnezeu si adîncimile Satanei, între ascultarea de poruncile lui Dumnezeu si ascultarea de poruncile oamenilor, între avantajele si favorurile lumii, ale rudelor, prietenilor, partenerilor de afaceri si privilegiul prieteniei si partasiei cu Iisus.
Dar daca aplicam acum cele scrise în epistola catre Tiatira la perioada Tiatira a istoriei bisericii crestine, atunci numele lui Izabela este cel mai potrivit simbol pentru a zugravi felul în care sistemul religios pagîn a pervertit crestinismul Evului Mediu. Cu cît biserica a patruns mai mult în teritoriile pagîne, cu atît ea s-a pagînizat mai mult, pasind astfel pe calea pe care profetia biblica de mai tîrziu avea s-o numeasca “Babilonul cel mare, mama curvelor si spurcaciunilor pamîntului”. Simbolica Izabela s-a numit pe sine profeteasa. Aceasta este si pretentia acelei biserici pentru care Izabela este un simbol. Deoarece slujba unui profet este o slujba religioasa, atunci Izabela în epistola catre Tiatira este simbolul unui sistem religios apostaziat. Este bine cunoscut din rapoartele istoriei ca papalitatea a pretins întotdeauna inspiratie si calauzire divina, mergînd pîna la masura infailibilitatii. Ea s-a numit pe sine detinatoarea tainelor lui Dumnezeu. Ea s-a zugravit pe cine în postura unei femei, numindu-se mama crestinatatii.
Izabela din istoria Vechiului Testament a fost grabnica în a varsa sîngele profetilor lui Dumnezeu. Pe tot parcursul persecutiei ei neobosite, 7000 de credinciosi piosi din Israel care nu au vrut sa-si plece genunchiul înaintea lui Baal au trebuie sa se ascunda la munti si sa se ascunda în pesteri si vagauni. Pe capul profetului Ilie a fost pus un pret mare. Tot asa, si în perioada în care a domnit Izabela cea simbolica a fost un timp de persecutie pentru copiii lui Dumnezeu. Pentru trei ani si jumatate în tara lui Israel a fost seceta si viata amara. Acela a fost evul mediu întunecat al istoriei lui Israel. Acei ani de seceta s-au sfîrsit prin reforma spirituala condusa de Ilie, Elisei, Iehu si altii. Aceasta reformatiune avea sa fie completata si încheiata în timpurile apostolice.
Tot asa si Izabela simbolica a dominat lumea si a persecutat pe cei credinciosi un timp de trei ani si jumatate de zile profetice, echivalent cu 1260 de ani calendaristici, care a fost cu adevarat un timp de seceta spirituala si de întuneric. In timpul acesta, poporul credincios al lui Dumnezeu a trebuit sa fuga la munti si în vagaunile pamîntului, pentru ca sa se ascunda de prigonitori. Milioane de martiri si-au adus vietile lor pe altarul credintei si al adevarului ca o jertfa, preferind sa urmeze calea cea strîmta a ascultarii de Dumnezeu decît sa se alature gloatelor pentru a da ascultare acelei puteri apostaziate. Si acesti trei ani si jumatate aveau sa se încheie în ceea ce a ramas în istorie cu numele de marea reformatiune protestanta a secolului 16, care si ea la rîndul ei urma sa fie completata în marea miscare de redesteptare a secolului 19. Aceasta reformatiune începuta în spirit de protest fata de învataturile si practicile unei biserici apostaziate, pagînizate, a fost în realitate un strigat divin pentru întreaga crestinatate, un strigat de a se separa fata de toti aceia care au înlaturat glasul lui Dumnezeu si au dat ascultare glasului bisericii. Inapoi la Dumnezeu, înapoi la Biblie; despartire de lume, despartire de tot ce este pacat!
Acest strigat trebuie sa rasune astazi din nou în toate bisericile crestine. O chemare la o viata sfînta trebuie sa se rosteasca de la toate amvoanele. Aceasta este chemarea dintotdeauna a lui Dumnezeu care ne spune: “Fiti sfinti caci Eu sînt sfînt”.
Fie ca acest apel al lui Dumnezeu sa ne trezeasca constiinta si sa alegem chiar astazi sa ne întoarcem la Dumnezeu pentru a trai o viata sfînta. Fie ca Domnul sa-ti ajute si tie iubite prietene, la aceasta, prin harul Sau si prin puterea Duhului Sau cel Sfînt. Amin!-decapolitul.
inainte sa comentati ceva documentati-va bine
nu mai scrieti din auzite
RELIGIA ADVENTISTA ESTE CORECTA
POATE NU TOTI CRESTINI SUNT PERFECTI
CUM NU SUNT NICI LA ORTODOXI
SI NICI LA ALTE BISERICI
DAR OAMENII SE STRADUIESC
DUMNEZEU ARE OAMENII NU BISERICI!
biserica adventa e o MINCIUNA! o adevara ipocrizie. sfat, cautati in adancul sectei advente cum si de unde provine ea si cum sa format? si veti descoperi multe. cu toate ca uni dintre adventisti cunosc istoria adventa dar,nu o face cunoscuta din motive……..?
Aceasta e o parere de a dumneavoastra. Asta nu inseamna ca prezinta Adevarul.
Iar referitor la Biserici exista in Biblie cuvintele Mantuitorului: “Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.” Matei 16,18
Deci sa ne documentam mai bine si sa nu ne ia gura pe dinainte fara a gindi ! Ca uite asa dam de gol tupeul si nestiinta multora.
Dumnezeu are Biserica si voi nu o veti birui cu ereziile voastre si cu mincinile voastre !
Cautati-l pe Dumnezeu si va rugati Lui ca sa vi se descopera si faceti pe scandalagii ca nu impresionati cu nimic pe absolut nimeni.
PRIN ADEVAR, ISUS ESTE VIU IN BISERICA LUI
VOI SUNTETI BISERICA , IAR EU CAPUL TEMPLULUI spune Isus.
CASA DOMNULUI ESTE BISERICA
Cand eram mai copil, L-am auzit pe Domnul Iisus batand la usa inimi mele. El bate la usa fiecarei inimi. “Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi manca cu el , si el cu Mine.” Apocalips 2:20. “Caci harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire pentru toti oamenii, a fost aratat.” Titu 2:11. Ocazia vine la toti, dar numai cei care raspund chemarii harului si invita pe Mantuitorul înauntru, numai aceia gasesc mantuirea.Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu.” Ioan 1:12. De cate ori am multumit lui Iisus pentru iubirea Sa si harul Sau fara seaman ca mi-a dat taria sa raspund cand El a batut la usa inimii mele!
El este Mantuitorul TuturorIisus este Mantuitorul meu. Nu exista alt Mantuitor.In nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie sa fim mantuiti.” Fapte 4:12. Imi place sa citesc Isaia 53 astfel:El suferintele mele le-a purtat si durerile mele le-a luat asupra Lui, El era strapuns pentru pacatele mele, zdrobit pentru faradelegile mele. Pedeapsa,care-mi da mie pacea, a cazut peste El si prin ranile Lui sunt eu tamaduit. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare îsi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.” Isaia 53:4-6
Iisus a platit totul, Lui Ii datorez totul.
Culoarea rosie a pacatului a disparut,El m-a spalat si m-a albit ca zapada.
Cand stateam pe muntele Golgotei, contempland evenimentele care au avut loc acolo, am prins noi întelesuri ale urateniei pacatului si ale iubirii Lui nemarginite. Ce mare pret a fost platit pentru mantuirea mea si a ta! In tot Universul lui Dumnezeu n-a existat altcineva care putea plati datoria pacatului meu. Banii nu pot plati. Tot aurul din lume nu poate sterge macar unpacat.
Cele mai bune si durabile eforturi ale îngerilor sau oamenilor nu pot ispasi. A fost necesara moartea Celui ce a creat pe om pentru a ma mantui. “Pe Cel ce n-a cunoscut niciun pacat, El L-a facut pacat pentru (mine) noi, ca (eu) noi sa fim neprihanirea lui Dumnezeu în El. 2 Corinteni 5:21.
Ce poate spala pacatele mele?Nimic altceva decat sangele lui Iisus.Ce ma poate face curat în interior?Nimic, decat sangele lui Iisus.
Sa ma ierte Iisus de cele pacatuite de mine.
Fratele Suferintei…
Daca era o femeie bolnava cu capu cum a avut o familie,a mai avut si copii a mai scris si cartii eu stiu ca credinta a devarata trebuie sa aiba la baza temeliei credinteii biblia nu traditia IIsus aspus
Domnul Dumnezeu nu este religie, El nu este nici catolic, nici protestant , nici orice alta religie, ci Cel care a facut cerul si pamantul si toate cate sunt in ele.(“la inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul”). Notiunile de religie sau “cult religios”au venit prin mintea trasa de diavoli a unor oameni purtati de diferite pofte(bani,slava), oameni slujitori ai lui antihrist.Acest lucru l-au facut pentru a indeparta cati mai multi oameni de la adevar si ai sminti ca ei sa nu se mantuiasca si sa mosteneasca moartea vesnica(iadul).
Multi interpreteaza Scriptura , pildele din ea , prorociile dupa mintea lor si nu de la Duhul Sant.
Prorocii, Sfintii, Apostolii au vorbit dupa ceea ce le dadea Duhul Sfant.
Cel ce vorbeste de la el , in numele lui, minte iar minciuna este de la diavol caci insusi diavolul este tatal minciunii.
Suntem in zilelele cele din urma deoarece s-a inmultit minciuna foarte mult si odata cu aceasta si roda minciunii:hotia, lacomia(iubirea de bani,averi), crima fatarnicia,ura desfranarea.
Ce spune Mantuitorul Iisus Hristos? “Cine nu este cu mine este impotriva mea si cine nu aduna cu mine , risipeste”Ce adunam cu Manntuitorul Iisusu Hristos? Faptele date de rugaciune, post. milostenie.
Domnul Iisus Hristos care este Cuvantul lui Dumnezeu intrupat spune:”Eu sunt calea adevarul si viata”
Calea=prin impartasirea cu Sangele si Trupul Lui urmam calea spre mantuire, impacandu-ne cu Dumnezeu pentru pacatele noastre.
Adevarul=Cuvantul lui Dumnezeu spus de Mantuitorul Iisus Hristos si lasat noua prin Scriptura.
Viata=viata vesnica.
Stimati credinciosi,
am observat ca discutiile de pe acest forum se poarta ca intre “crestini”: cu injurii, cuvinte insultatoare, bate si topoare (tipic romanesc). Cred ca bubul simt ar trebui sa caracterizeze pe orice om, cu atat mai mult pe cei care pretind ca sunt crestini. Un urmas al lui Hristos trebuie sa fie un om bun pentru ca Biblia spune ca orice om bun scoate lucruri bune din visteia inimii lui (Evanghelia dupa Luca la capitolul 6). In conclzie, toti ce care nu stiu sa se poarte civilizat nu sunt copiii lui Dumnezeu, indiferent de biserica de care apartin. De precizat ca NU biserica ne mantuieste ci CHRISTOS.
Am avut privilegiul sa citesc mai mult in domeniul teologiei si ma simt dator, fata de unii dintre voi, sa va spun ca romanii au foarte multe prejudecati in ceea ce priveste religia altora. Oare felul in care ii privim si ii tratam pe ceilalti, tine de nivelul nostru de educatie?
Daca nu stiati, aparitia adventistilor nu are legatura cu Ellen White. In plus, nu cred ca un om bolnav cu capul ar fi putut scrie ceva din ceea ce a scris aceasta scriitoare (cititi macar o pagina si apoi expuneti-va parerile, in cunostinta de cauza).
Ichei scriindu-va ceva despre Adevarata Biserica. Nu este nici a adventistilor, nici a ortodocsilor, nici a lui Petru. Exista un singur criteriu de evaluare. Acest criteriu il gasiti in Biblie, in Apocalipsa: cei care pazesc poruncile si au marturia lui Iisus. Daca veti reusi sa aflati care sunt poruncile si ce inseamna marturia lui Iisus, ar trebui sa mai scrieti pe acest forum, in caz contrar ar trebui sa va abtineti. Daca nu reusiti sa va pocaiti (adica sa va asemanati mai mult cu Dumnezeu) invatati macar bunul simt!
Doamne, ajuta!
inainte de a scrie un asemenea articol este bine sa te informezi mai bine.Vei descoperi ca sunt lucruri neadevarate scrise in acest articol(secta,s-au înfrătit cu sodomitii în lupta împotriva icoanelor).recomand a se citi Biblia si istoria pentru a descoperi adevarul…si mai ales rugati-va pentru intelepciune.