Perioada Penticostarului (I) – Luminata Înviere

Luminata înviere a lui Hristos [Fapte 1, 1-8; In. 1, 1-17].
PASTILE DOMNULUI, PASTILE! Din moarte la viata ne-a adus pe noi Domnul cu învierea Sa. Si iata, învierea aceasta “îngerii o lauda în cer”, vazând cum straluceste firea omeneasca îndumnezeita întru slava dinainte rânduita ei, în Ipostasul Domnului Rascumparatorul, în al carui chip, prin puterea învierii Sale, aveau a se preface toti cei ce au crezut cu adevarat într-însul si s-au alipit cu tot sufletul de El. Slava, Doamne, preaslavitei Învierii Tale! Îngerii cânta împreuna bucurându-se cu noi si vazând plinirea cetei lor; iar pe noi învredniceste-ne, Doamne, sa Te slavim cu inima curata pe Tine, Cel înviat, vazând în Învierea Ta curmarea stricaciunii care ne roade, samânta noii vieti prealuminate si zorii vesnicei slave care va sa vina, în care Tu ai intrat ca Inaintemergator prin Învierea cea de dragul nostru. Nu numai limbile omenesti, dar nici macar cele îngeresti nu sunt în putere sa tâlcuiasca negraita Ta mila catre noi, Doamne, Care ai înviat în chip preaslavit!

Luni [Fapte 1, 12-17; 21-26; In. 1, 18-28].
Binevestind întruparea Domnului, îngerul spune: “Bucura-te, Ceea ce esti plina de har!”, si vestind pastorilor Nasterea lui Hristos Mântuitorul, graieste de asemenea: “Iata, binevestesc voua bucurie mare”; însa vestind femeilor Învierea Domnului, el nu spune decât: “Nu este aici, a înviat!”. Nu mai adauga: “bucurati-va!”, caci bucuria umple inima de la sine îndata ce vine încredintarea ca Domnul a înviat cu adevarat. Atunci, încredintarea aceasta era simtita: îngerul a pregatit-o, iar Domnul, prin aratarea Sa, a savârsit-o. Si necheltuita a fost bucuria tuturor! La noi, acum, biserica, locuintele si pietele – totul este învesmântat în strai de bucurie si toti se lasa prinsi de suvoiul bucuriei de obste. Tu însa sileste-ti putin gândul sa se rupa de cele din afara si, adunându-te în inima, trezeste acolo adevarul Învierii, în toata largimea, adâncimea si înaltimea sa, ca sa nu te arati bucurându-te numai pe dinafara, ci si în tine însuti sa porti duhul bucuriei care tâsneste dinlauntru ca un izvor de apa luminoasa ce salta din adâncurile pamântului.

Marti [Fapte 2,14-21; Lc. 24,12-35].
Atunci, iudeii s-au straduit sa întunece lumina Învierii lui Hristos cu norul usor al minciunii: “L-au furat ucenicii Lui”. Aceasta josnicie a fost lesne de biruit, si adevarul a triumfat; dar nici acum vrajmasul nu înceteaza a stârni negura înaintea Soarelui dreptatii, straduindu-se sa-L întunece. Nimeni sa nu se tulbure! Ce poate fi de asteptat din partea parintelui minciunii, afara de minciuna? El I-a învatat pe multi dintre slujitorii sai sa scrie carti întregi împotriva Învierii. Aceasta negura de carti tot prin carti a fost risipita. Nu lua în mâna carti necuvioase si n-ai sa te înnegurezi; iar daca se întâmpla sa deschizi vreuna din nestiinta, ia ca antidot o carte buna, si-ti vei împrospata capul si pieptul. Mai vine si alta negura de la vrajmasul: prin gânduri; dar si aceasta se risipeste ca fumul de vânt înaintea gândirii crestinesti sanatoase. Lasa-ti cugetarea sa strabata tot ce s-a savârsit si vei vedea limpede ca lumina zilei ca toate acestea nu se puteau savârsi altfel decât prin puterea Învierii lui Hristos. Aceasta încredintare îti va fi mai apoi reazem de nadejde, pe care sprijinindu-te, vei putea lesne pune pe fuga si doborî pe vrajmasii adevarului.

Miercuri [Fapte 2, 22-36; In. 3, 35-51].
Ratiunea poate dovedi adevarul Învierii prin cugetarile sale, pe temeiul Scripturii, iar puterea dovezilor sale nu poate sa nu o recunoasca necredinciosul, daca simtul adevarului nu e cu totul înabusit în el; iar credinciosul nu are nevoie de dovezi, fiindca Biserica lui Dumnezeu e plina de lumina Învierii. Vrednici de crezare si cu multa putere de încredintare sunt amândoi acesti martori, dar împotriva cugetarilor mintii se pot naste si pot iesi în întâmpinare alte cugetari, iar credinta poate fi luptata si clatinata de nedumeriri si îndoieli care vin din afara ori care rasar dinlauntru. Nu este, oare, nici o îngradire de netrecut pentru adevarul Învierii? Este. Aceasta se va întâmpla atunci când puterea Învierii, primita înca de la botez, va începe sa se arate în chip lucrator nimicind stricaciunea sufletului si trupului, încetatenind în ele temeiurile vietii noi. Un astfel de om va umbla întru lumina Învierii si nebun îi va parea oricine îsi ridica glasul împotriva adevarului Învierii, asa cum celui care umbla ziua i se pare nebun cel ce graieste ca e noapte.

Joi [Fapte 2, 38-43; In. 3,1-15].
Binefacatoare este osteneala celor care zdrobesc, prin cugetari sanatoase, minciuna ce se îngramadeste împotriva adevarului Învierii. Citeste aceste cugetari si întrarmeaza-te cu ele; dar totodata sa nu te lenevesti a face din ce în ce mai mult loc ca sa intre în tine puterea Învierii lui Hristos. Cu cât vei face asta mai mult, cu atât vei respira mai mult din vazduhul Învierii si cu atât vei fi mai la adapost de toate sagetile vrajmasului îndreptate împotriva acestui adevar. Întrebi de ce e nevoie pentru asta? De nimic deosebit: fii ceea ce trebuie sa fii potrivit legamântului în care ai intrat la Sfântul Botez, care este învierea noastra. Ai scuipat pe satana si pe toate faptele lui? Continua sa te porti la fel fata de el. Te-ai unit cu Hristos? Ramâi cu El. Faptele întunericului si cele ale luminii sunt vadite. Fugi de cele dintâi si tine-te de cele din urma: însa fa asta fara compromisuri, cit de marunte, asa încât norma vietii tale sa fie urmatoarea: nu este partasie între lumina si întuneric, între Hristos si Veliar.

Vineri [Fapte 3,1-8; In. 2,12-22].
Sfintii Parinti lauda pe unii oameni slaviti prin viata lor crestineasca, spunând ca unii ca acestia au înviat mai înainte de Învierea cea de obste. În ce sta, dar, taina unei astfel de vieti? În aceea ca ei si-au însusit trasaturile proprii vietii de dupa Înviere, asa cum sunt ele aratate în cuvântul lui Dumnezeu si le-au facut lucratoare în sine. Viata Viitoare este înfatisata ca fiind desprinsa de tot ce este trupesc: acolo nu se vor însura, nici se vor marita, nu se vor hrani cu mâncare moarta si însusi trupul pe care îl vor primi va fi duhovnicesc. Si astfel, cel ce traieste desprins de toate cele trupesti va primi în sine sau va readuce în sine elementele vietii de dupa înviere. De vei ajunge pâna acolo ca în tine sa moara tot ce este trupesc, vei deveni înviat mai înainte de Învierea cea de obste. Drumul catre aceasta stare îl arata Apostolul atunci când spune: “În duh sa umblati si sa nu împliniti poftele trupului” (Gal. 5,16). Si ne încredinteaza ca umblând pe aceasta cale avem buna nadejde de a ajunge la telul dorit: “Cel ce seamana în duh din duh va culege viata vesnica” (Gal. 6,8).

Sâmbata [Fapte 3,11-16; In. 3, 22-33].
Doua vieti avem: trupeasca si duhovniceasca. Duhul nostru e oarecum îngropat în trup. Atunci când, înviind prin harul lui Dumnezeu, începe sa se smulga din amestecarea cu trupul si se arata întru curatia sa duhovniceasca, el învie pe de-a-ntre-gul sau învie bucata cu bucata; iar atunci când se smulge cu totul din aceasta legatura, iese ca din mormânt la viata cea înnoita si astfel duhul devine asa cum este el în sine: viu si lucrator, în vreme ce trupul grosolan e mort si nelucrator, chiar daca si unul, si celalalt se afla îmbinate în acelasi om. Si iata taina spuselor Apostolului: “Unde e Duhul Domnului, acolo este libertate” (II Cor. 3, 17). Aceasta este libertatea fata de stricaciunea ce împresoara duhul nostru nestricacios sau de patimile ce strica firea noastra. Acest duh care intra în libertatea fiilor lui Dumnezeu e ca un fluture tânar, îmbracat în culori atragatoare, ce iese lin în zbor din gogoasa sa. Iata înflorirea lui de curcubeu: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-rabdare, bunatatea, milostivirea, credinta, blândetea, înfrânarea (Gal. 5, 22). Oare aceasta frumusete a desavârsirii nu e în stare sa destepte în noi râvna?

(extrase din Tâlcuiri din Sfânta Scriptură – Sf. Teofan Zăvorâtul)

Articole asemanatoare:

1. Perioada Penticostarului (V) – Duminca Samarinencii
2. Perioada Penticostarului (IV) – Duminca Slabanogului
3. Perioada Penticostarului (VI) – Duminca Orbului din nastere
4. Perioada Penticostarului (VII) – Duminica Sfinţilor Părinţi
5. Perioada Penticostarului (VIII) – Duminica Sfintei Cincizecimi