subscribe: Posts | Comments | Email

Predica la Duminica a V-a si a XXIII-a dupa Rusalii – Vindecarea celor doi demonizati din tinutul Gadarenilor si a demonizatului din tinutul Gherghesenilor

2 comments
Predica la Duminica a V-a si a XXIII-a dupa Rusalii – Vindecarea celor doi demonizati din tinutul Gadarenilor si a demonizatului din tinutul Gherghesenilor
18 Flares Filament.io Made with Flare More Info'> 18 Flares ×
Print Friendly

“Tu crezi că unul este Dumnezeu?: Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură…” (IACOB 2,19). Domnul nostru Iisus Hristos Care are “toată puterea în cer şi pe pământ” (MATEI 28,18), şi are în mână şi cheile iadului (APOCALIPSĂ 20), Şi-a arătat puterea asupra iadului, slobozind pe îndrăciţi de sub stăpânirea dracilor.

Evanghelia din Duminica a V-a şi Duminica a XXIII-a după Rusalii relatează vindecarea îndrăciţilor din ţinutul Gadarenilor şi a îndrăcitului din ţunutul Gherghesenilor. În aceste pericope evanghelice se vădeşte limpede duşmănia dracilor în general împotriva oamenilor, precum şi urmările lucrării dracilor asupra sufletului omenesc. Sfântul Evanghelist Luca, consemnând mai întâi locul săvârşirii acestei minuni, descrie în acelaşi timp şi starea tristă a bolnavului, după cum urmează: “Şi a ajuns cu corabia în ţinutul Gherghesenilor (Varianta toponimică este pentru ţinutul Gadarenilor. Gadara, oraş situat în sud-estul lacului Ghenizaret. Făcea parte din federaţia celor zece oraşe şi cetăţi autonome, cunoscută sub numele de Decapole. Populaţia era în majoritate non-iudaică, păgână, ceea ce şi explică îndeletnicirea de a creşte porci), care este în faţa Galileii. Şi ieşind El pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demoni; de multă vreme el cu haină nu se îmbrăca şi în casă nu mai locuia, ci în morminte” (LUCA 8,26-27).

Când duhurile rele pun stăpânire asupra unui om, îşi arată vrăşmăşia lor sălbatică prin diferite necazuri, boli şi răutăţi. Acest sărman îndrăcit nu purta haină, nici nu locuia în casă. Sub influenţa duhurilor rele, era lipsit de două din cele mai comune mijloace de susţinere a vieţii: îmbrăcămintea şi locuinţa; şi astfel prezenta o privelişte neserioasă şi ruşinoasă; ba mai mult, locuia în morminte. Mormintele, însă, nu sunt locuinţe pentru oamenii vii, ci nişte locaşuri jalnice, spre care ne-a condus pricinuitorul păcatului şi al morţii, diavolul, iar acum conducându-l pe nefericitul îndrăcit în mormânt, înainte de moarte, a mărit necazul şi a întărit şi mai mult stăpânirea asupra acelui om prin lipsurile şi prin slăbirea trupului la care era supus. Ba încă diavolul îl înfăţişa trecătorilor îngrozitor şi înspăimântător, după cum relatează Sfântul Evanghelist Matei: “Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, ieşind din morminte şi atât de înfricoşători încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Şi iată că ei strigau, zicând: Ce este nouă şi Ţie (Expresie cu înţelesul: Ce ai cu noi? Ce vrei să faci cu noi? De ce te amesteci în treburile noastre? În fapt este vocea demonilor), Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Venit-ai aici înainte de vreme ca să ne chinuieşti?” (MATEI 8,28-29); căci mormintele inspiră o oarecare teamă îndeobşte, din pricina fricii de moarte a oamenilor; cu atât mai mult, când din morminte ies la lumina zilei astfel de oameni îngrozitori.

“Şi văzându-L pe Iisus, a strigat şi a căzut înainte-I şi cu glas mare a zis: Ce-ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui-Preaînalt? Rogu-Te să nu mă chinuieşti… Că-i poruncea duhului necurat să iasă din om. Fiindcă de mulţi ani îl stăpânea; şi-l păzeau legat în lanţuri şi-n obezi, dar el, sfărâmând legăturile, era gonit de demon în pustiu” (LUCA 8,28-29). De aici reiese căci diavolul de mulţi ani producea crize violente şi neaşteptate, duse până la nebunie, în acest sărman om (după MATEI 8,28-34 – în cei doi oameni). De aceea îi legau mâinile şi picioarele cu lanţuri şi legături ca să-l facă neprimejdios. Îndrăcitul însă, rupea lanţurile acestea şi era gonit de diavol în locuri pustii. Iată de ce era foarte înfricoşător şi periculos acest îndrăcit din ţinutul gherghesenilor.

Avem acum la îndemână o pildă de lucrare a satanei printre oameni. Satana vrea să-l facă pe om vrednic de ură, primejdios şi răufăcător printre oameni. Îşi atinge acest scop, când pune stăpânire pe sufletul vreunui om. Prin mijlocirea patimilor, a păcatului trufiei, invidiei, vrăşmăşiei, urii şi nedreptăţii, conduce şi stăpâneşte sufletul omului. În cazul acesta, omul care a fost creat ca să trăiască în pace şi dragoste cu aproapele şi semenii săi, devine cu desăvârşire incapabil să trăiască în comunitate, devine un distrugător al păcii şi al bunei rânduieli, cu mult mai primejdios decât nefericiţii îndrăciţi. Omul stăpânit de satana prin păcat, vrea să trăiască în paguba vieţii altora, el nu stă la îndoială să pună în aplicare dictonul vechilor latini: “Homo homini lupus est – omul este lup pentru oameni”.

După o lege frăţească, toţi câţi ies de sub stăpânirea rânduielii lui Dumnezeu şi leapădă conducerea prea dulce şi binefăcătoare a iubirii lui Hristos, ajung sub puterea spirituală a satanei, iar satana, prin patimi, îi împinge într-un pustiu, într-o viaţă lipsită de pace şi linişte, amară, pizmăreaţă, tulburată şi urâtă, aşa cum şi pe aceşti îndrăciţi îi gonea în pustie şi îi făcea să locuiască în morminte. La această acţiune rea, adesea se uneau mai mulţi draci. Iată, sărmanul om era bântuit de multă vreme de foarte mulţi diavoli. Acest adevăr reiese din următorul verset biblic: “Şi l-a întrebat Iisus: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Că demoni mulţi intraseră în el” (LUCA 28,30). O legiune era un corp de armată format din cinci-şase mii de ostaşi. Cu numele acesta, dracii au arătat numărul şi puterea lor. Desigur, există certuri şi ură între draci, ca şi între oamenii răi, dar când este vorba să facă vreun rău cuiva, diavolii se unesc prin ura lor comună, pentru interesul lor comun şi dorinţa lor comună de a-şi păstra stăpânirea asupra oamenilor. De remarcat este următorul aspect: dacă Sfântul Evanghelist Luca relatează despre un singur demonizat şi Sfântul Evanghelist Matei – despre doi, aceasta nu este o contradicţie. Sfântul Evanghelist Luca vorbeşte numai despre un singur demonizat, pentru că îl avea în suflet pe cel mai furios. Practic minunea este una, care a avut loc între Gadara şi Gherghesa, Sfântul Evanghelist Matei arătând numărul îndrăciţilor – doi, iar Sfântul Evanghelist Luca arată gradul mare de îndrăcire a unuia dintre cei doi. De unde provine faptul că celor doi îndrăciţi le plăcea să locuiască printre morminte? Pentru a le introduce în sufletele oamenilor credinţa deşartă că după moarte, sufletele oamenilor devin diavoli.

Aşa există şi la noi la români o practică păgânească, că dacă după moartea cuiva dintr-o familie, casa şi familia este bâtuită de diavoli, ca cei rămaşi să creadă că sufletul mortului s-a întors să bântuie casa, oamenii dezgroapă mortul, îi bagă în inimă un fier înroşit, îl întorc în sicriu cu faţa în jos şi-l îngroapă din nou, iar duhurile rele încetează de a mai bântui casa. În realitate, lucrurile stau cu totul şi cu totul altfel. Sufletul după moarte nu poate bântui casa. Ea este bântuită de diavoli, ca cei rămaşi să se răzbune pe trupul celui decedat şi să-l profaneze în modul relatat mai sus, sau într-un alt mod. Să ne ferim de astfel de practici păgâneşti. După moartea unui om, o casă poate fi bântuită de diavoli pentru păcatele celui decedat, dar cei rămaşi trebuie să cheme preotul şi să facă sfeştanie cu rugăciunea pentru casa bântuită de duhuri necurate. Sigur că nu întotdeauna sfeştania are efectul dorit, aceasta şi din cauza unor preoţi care scurtează această slujbă – mare păcat în cazul acesta.

Sfeştania şi Taina Sfântului Maslu, care sunt bune pentru aşa ceva trebuie făcute, respectând toată rânduiala din molitfelnic, fără ciuntiri şi fără adăugiri. Unii preoţi obişnuiesc să ciuntească din slujbă şi să adauge “din burtă” tot felul de rugăciuni improvizate pentru a-şi face reclamă – mare păcat.

“Şi văzându-L pe Iisus, a strigat şi a căzut înainte-I şi cu glas mare a zis: Ce-ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui-Preaînalt? Rogu-Te să nu mă chinuieşti… Că-i poruncea duhului necurat să iasă din om. Fiindcă de mulţi ani îl stăpânea; şi-l păzeau legat în lanţuri şi-n obezi, dar el, sfărâmând legăturile, era gonit de demon în pustiu” (LUCA 8,28-29). Cu toată stăpânirea în care îl ţineau dracii pe nefericitul om (în relatarea mateiană: pe nefericiţii oameni), cu toată puterea lor sălbatică, împotriva căreia nu rezistau nici lanţurile, de îndată ce S-a arătat Domnul, dracii au fost cuprinşi de un cutremur. Simţeau că se află sub nebiruita stăpânire a lui Hristos; şi precum o fiară sălbatică cade înaintea celui ce o domesticeşte, tot aşa şi diavolii cad înaintea lui Hristos.

În acelaşi timp conducătorul legiunii de draci dă mărturie despre puterea Domnului şi afirmă că nu are nici o legătură cu El; căci Iisus este Fiul lui Dumnezeu, iar diavolii sunt vrăşmaşii lui Dumnezeu, cărora El le-a dat o anumită libertate de acţiune, până în ziua Judecăţii, iar duhurile rele ştiau că va veni ziua Judecăţii şi că Judecătorul lor va fi Hristos. Deoarece ei se temeau că nu cumva a sosit Ziua Aceea, “…Îl rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc” (LUCA 8,31).

Şi de la draci putem învăţa lucruri bune, dacă avem tact şi discernământ. Prin această rugăciune, diavolul se arată mai treaz decât acei oameni vrednici de plâns, care nu se tem şi nu primesc nici măcar acest adevăr înfricoşat, că îi aşteaptă o Judecată şi o răsplată. Dracii se tem şi se cutremură de cuvintele Mântuitorului care vor răsuna pentru păcătoşi la Înfricoşata Judecată: “Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui” (MATEI 25,41).

De aici reiese că focul cel veşnic nu a fost creat de la întemeierea lumii. Tot în această privinţă, Sfântul Apostol Petru zice: “Că Dumnezeu nu i-a cruţat pe îngerii care-au păcătuit, ci-n iad i-a zvârlit şi-n lanţuri de-ntuneric i-a dat să fie ţinuţi spre judecată” (2 PETRU 2,4). De aici reiese că în acest foc, locul lor va fi adâncul, adică locul cel mai de jos, partea de pedeapsă cea mai rea şi mai îngrozitoare, care li se cuvine dracilor ca unor pricinuitori a toată răutatea. Iată, ei se roagă, nu să scape cu totul de chinuri, – căci acest lucru este cu neputinţă – ci să nu fie chinuiţi înainte de vreme, să nu înceapă chinul lor de pe acum.

Noi oamenii, de multe ori suntem mai răi ca dracii. Dracii niciodată nu vor tăgădui existenţa lui Dumnezeu, căci nu au cum, căci de lângă Dumnezeu au căzut, dar oamenii care se declară atei, tăgăduiesc existenţa lui Dumnezeu, aceştia fiind chiar nebuni, după cum zice Psalmistul David: “Zis-a cel nebun întru inima sa: Nu este Dumnezeu” (PSALM 13,1; 52,1). Sfântul Ioan Damaschin demonstrează că tăgăduirea existenţei lui Dumnezeu se opune gândirii logice. Ca atare, numai un nebun Îl poate nega pe Dumnezeu. Mai departe, tot psalmistul David zice: “Stricaţi au devenit şi urâţi s-au făcut în căile lor” (PSALM 13,1). Căile lor, înseamnă modul lor de viaţă, modul lor de a lucra.

Lucrarea pe care a început-o Mântuitorul, izgonind duhurile rele din îndrăciţi şi lipsindu-le de desfătarea lor cea răufăcătoare, era o dovadă că se apropia vremea în care ei nu vor mai avea nici un fel de putere asupra oamenilor – aceasta fiind vremea osândei lor definitive şi veşnice. Un lucru este vrednic de luat aminte: duhurile rele se tem de iad şi de chinurile lui, dar nu doresc cerul şi sfinţenia lui. Ele vor numai atât: să aibă libertate în a face răul şi să nu fie chinuite, dar nu voiesc nicidecum să se schimbe, să se pocăiască şi să se mântuiască. Aceasta lămureşte pe deplin starea neschimbată pe care o vor avea cei osândiţi la chinurile veşnice. Este cu neputinţă ca aceştia să-şi schimbe poziţia, fiindcă ei nu pot să-şi schimbe starea sufletească şi caracterul. Ei s-au făcut răi pentru totdeauna şi de aceea nici nu doresc sfinţenia cerului şi de aceea nici nu vor avea loc în cer.

Este firesc ca rugămintea conducătorului legiunii de draci nu putea fi primită, căci pentru ei, lucrarea cea rea asupra omului era o desfătare, iar izgonirea din om (din oameni după relatarea Sfântului Evanghelist Matei) le era un chin, iar pentru Hristos, acţiunea binefăcătoare asupra omului şi mai ales nimicirea lucrării diavolului era desfătarea şi lucrarea Lui cea sfântă. De aceea, când duhurile rele au văzut că şi-au pierdut nădejdea de a continua lucrarea lor cea rea asupra acelor nefericiţi (nefericit – în relatarea Sfântului Evanghelist Luca), au încercat modalitatea unei acţiuni rele: “Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci” (MATEI 8,30); “Şi era acolo o turmă mare de porci care păştea pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit” (LUCA 8,32). Porcii aceia erau crescuţi pentru vânzare şi păşteau pe munte în apropiere, iar dracii au cerut să intre în ei, fiindcă atunci când diavolul nu reuşeşte să vatăme de-a dreptul pe om, îi ajunge să provoace rele în averea materială a omului, ca astfel să-l ispitească.

Cuvintele din cele două versete relatate anterior, arată clar adevărul că stăpânirea diavolului este mărginită şi că, fără îngăduinţa lui Dumnezeu, dracii nu pot vătăma, nu numai pe oameni, dar nici chiar pe porci. Prin urmare, credincioşii Domnului trebuie să ştie că nu au de suferit vreo ispită a diavolului, decât numai dacă Dumnezeu o îngăduie, dar şi în cazul când o îngăduie Dumnezeu, diavolul nu poate să treacă niciodată hotarele impuse de Dumnezeu. Credincioşii nu vor suferi niciodată vreo pagubă substanţială, decât în măsura în care ei vor să se supună voinţei vicleanului.

În această împrejurare, Domnul: “Le-a zis: Duceţi-vă! Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a repezit de pe stâncă-n mare şi a pierit în apă” (MATEI 8,32); “Şi era acolo o turmă mare de porci care păştea pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit. Şi ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a repezit de pe stâncă-n lac şi s-a înecat” (LUCA 8,32-33). Numărul porcilor care s-au înecat, reiese din relatarea Sfântului Evanghelist Marcu: “Şi El le-a dat voie. Şi ieşind duhurile necurate, au intrat în porci, şi turma s-a repezit de pe stâncă-n mare. Şi erau cam la două mii şi se înăbuşeau în mare” (MARCU 5,13).

Avântul acela al porcilor este o dovadă în plus a avântului cu care dracii se grăbesc şi împing la pierzanie pe oricine ajunge sub stăpânirea lor. Cu câtă grabă se dedau la desfrânare şi la tot soiul de nelegiuiri! Cu câtă pornire se împotrivesc adevărului evanghelic, logicii, cei ce au părăsit Biserica Ortodoxă şi au trecut la secte! Cu câtă ardoare doresc guvernanţii noştrii introducerea paşapoartelor, cărţilor de identitate electronice cu mult înaintea altor state din Uniunea Europeană, atentând prin aceasta la libertatea şi demnitatea umană, coborându-ne la nivelul necuvântătoarelor! Iată ce zice în această privinţă Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan: “Şi Fiara a fost prinsă; şi cu ea , Profetul Mincinos, cel ce-n faţa ei făcea semne prin care-i amăgise pe cei ce purtaseră semnul Fiarei şi pe cei ce se închinau chipului ei. Amândoi au fost aruncaţi de vii în iezerul de foc, unde arde pucioasă” (APOCALIPSĂ 19,20). Sfântul Ioan Gură de Aur zăboveşte în mod special asupra acestui aspect, pentru a descrie starea celor care sunt stăpâniţi de cel viclean prin păcat.

Oamenii cu fire de porci, zice el, foarte uşor se robesc lucrării diavolului. Am putea vedea mulţi astfel de locuitori ai mormintelor păcatului a căror nebunie nu o poate stăpâni nici fierul, nici lanţurile, nici nuiaua, nici frica, nici respectul, nici nimic de acest fel. Când cineva este imoral şi neînfrânat, el nu se deosebeşte întru nimic de un îndrăcit, ci umblă gol ca şi îndrăcitul. Aşa unul poartă veşminte pe trupul său, dar este descoperit de adevăratul acoperământ – care este slava menită omului.

Ne punem întrebarea: De ce a îngăduit Domnul dracilor să intre în turma de porci? Mai întâi că saducheii din vremea aceia şi urmaşii lor, din toate timpurile, să aibă o dovadă limpede a existenţei duhurilor rele, căci ei afirmau că nu există draci, ci numai răul în sine. În această împrejurare se arată limpede existenţa dracilor, mulţimea lor, puterea şi lucrarea lor cea rău-făcătoare. În al doilea rând Mântuitorul a făcut aşa, ca să pedepsească pe gadareni şi ghergheseni pentru căci creşteau porci împotriva Legii Vechiului Testament; căci Legea lui Moise interzicea iudeilor să mănânce carne de porc, chiar şi apropierea de porci. Însă gadarenii şi gherghesenii, pentru bani, încălcaseră Legea. Ei vindeau porcii vecinilor lor care erau închinători la idoli. Aşadar, ei făcuseră un lucru nelegiuit, aşa cum fac şi creştinii, care sunt total dezinteresaţi de Hristos, când este vorba să câştige bani şi favoruri.

Câştigurile nelegiuite, oricât ar fi azi de îmbelşugate, mâine vor pieri toate şi vor lăsa în urmă goluri şi suferinţe. Este o regulă şi o lege generală a dreptăţii veşnice, că banii câştigaţi pe nedrept cu uşurinţă, vor fi cheltuiţi tot cu uşurinţă şi vor produce ruină şi cădere. Aceste pedepse date nedreptăţii, sunt iarăşi numai binefaceri ale lui Dumnezeu, căci, prin aceste pedepse şi pagube, Dumnezeu dă prilej de pocăinţă şi de mântuire celor nedrepţi, ca să nu ajungă la osânda pe care o aşteaptă oamenii nedrepţi, materialişti, dacă nu se întorc la Dumnezeu. Pierderea porcilor era un preaviz dat gadarenilor şi gherghesenilor, că legiunea de porci îi va scufunda pe ei, nu în adâncul lacului, cum i-a cufundat pe porcii lor, ci în pedeapsa cea mai mare – IADUL.

Din această pericopă evanghelică trebuie să înţelegem că după învăţătura biblică şi patristică a Bisericii Ortodoxe, demonii făceau parte la început din legiunea puterilor îngereşti netrupeşti şi au fost zidiţi, ca toţi îngerii, de către Dumnezeu; adică Dumnezeu, din bunătatea Sa nesfârşită, i-a adus la existenţă, cu scopul de a se face şi ei părtaşi, ca fiinţe cugetătoare, la fericirea Lui. Au fost creaţi lipsiţi de răutate şi buni, cu voinţă şi dorinţă proprii. Nu exista urmă de viclenie şi necurăţie în firea lor, căci Dumnezeu n-a zidit demoni, ci îngeri. Despre finalitatea creaţie, referatul biblic ne spune următoarele: “Şi a văzut Dumnezeu toate câte făcuse; şi iată că erau foarte frumoase” (FACERE 1,31).

Căpetenia demonilor, LUCIFER, era cel mai strălucitor şi mai înţelept dintre toţi îngerii. Însă, cu toate aceste harisme cu care a fost înzestrat, a căzut într-o greşeală tragică şi totodată pierzătoare: s-a gândit cu trufie să urce pe tronul lui Dumnezeu, să se facă singur dumnezeu, asemenea Ziditorului său. N-a vrut să urmeze precum ceilalţi îngeri, calea desăvârşirii, ci a ales să se îndumnezeiască singur. Cugetul acesta al său a însemnat şi nimicirea lui: “a căzut ca un fulger din cer” (LUCA 10,18), şi căderea lui a fost tragică. S-a prăbuşit din pricina mândriei lui. Şi-a pierdut rangul său înalt, ceresc. Din înger luminos a devenit demon întunecat. Să avem grijă să nu pună stăpânire pe noi demonii păcatelor şi să ne arunce în marea cea de foc, acolo unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor. AMIN.

BIBLIOGRAFIE:
-1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂTULUI SINOD; Tipărită cu binecuvîntarea şi prefaţa Prea Fericitului Părinte TEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; VERSIUNE DIORTOSITĂ DUPĂ SEPTUAGINTA, REDACTATĂ ŞI ADNOTATĂ DE BARTOLOMEU VALERIU ANANIA, ARHIEPISCOPUL CLUJULUI; Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române; BUCUREŞTI – 2001;
-2. SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – COMENTAR LA EVANGHELIA DE LA MATEI – Tradus din limba franceză de diaconul Gheorghe Băbuţ; EDITAT DE MĂNĂSTIREA ,,PORTĂRIŢA” JUD. SATU-MARE, ANUL 2003;
-3. DEMONII ŞI LUCRĂRILE LOR – Învăţătura Bisericii şi o culegere de povestiri despre duhurile rele; Traducere de Cristian Spătărelu; Carte tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte GALACTION, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului; EDITURA EGUMENIŢA – Editura Cartea Ortodoxî – 2007;
-4. PAPACOSTA, Serafim – MINUNILE DOMNULUI – Carte de predici; REÎNTREGIREA ALBA IULIA – 2001.

de Preot Gheorghe Salagian

18 Flares Twitter 0 Facebook 18 Filament.io Made with Flare More Info'> 18 Flares ×
  1. In legatură cu acel examen de conștiintă în limba română, intitulat: ”SPOVEDANIA INDRUMAR” de Arhimandrit Atanasie Anastasoiu (si stareț al unei mânăstiri)mă scandalizează puțin mai mult. Consider că ar fi necesar revizuită mai bine această carte sau broșură nici nu știu cum să o intitulez. Aș merge direct la subiect ca să nu mă lungesc prea mult. Cei care citiți și vă faceți un examen al conștiinței referitor la prima poruncă, chiar romano-catolicii reușiți să spuneți că sunt eretici, mă refer la cei din biserica ortodoxă, preoți de rang înalt în cadrul bisericii dumneavoastră. Ori sunteți lipsiți de informații, ori cu două fețe când aveți de profitat sunteși prieteni și cu dracu dar și cu DUMNEZEU sau ignoranți de ce se petrece în jurul dumneavoastră. Aș veni cu un exemplu simplu și la subiect în legătură cu acești eretici pe care nu mi-aș permite să mă adresez în acest fel, deoarece în ROMÂNIA sunt biserici unde slujesc SFÂNTA JERTFĂ LITURGICĂ ori chiar aceași Sfântă Liturghie (Ioan Gură de Aur sau a Sfântului Vasile …)cu eretici într-o biserică sau mrg mai departe unde vreau să ajung deoarece mă găsesc în OCCIDENT mai precis ITALIA unde din câte stiu BISERICA ROMANO-CATOLICĂ ARE UN BRAȚ LUNG ÎN VEDEREA IUBIRII APROAPELUI ȘI OFERĂ BISERICI PENTRU SLUJIREA DIN PARTEA PATRIARHIEI ORTODOXE ROMÂNE CREDINCIOȘII ORTODOXI. VIN CU EXEMPLE CLARE PENTRU ACEST ARHIMANDRIT ATANASIE ANASTASOIU CARE ÎȘI PERMITE SĂ SE ADRESEZE CATOLICILOR ERETICI, SCHISMATICI ȘI NU ȘTIU CE NUME AR MAI AVEA LA ADRESA ACESTEI BISERICI BINEFĂCĂTOARE, CARE M-A AJUTAT ȘI PE MINE CHIAR DACĂ SUNT ORTODOX. AȘ RUGA CINE CUNOAȘTE PE SFINȚENIA SA ARH. ATANASIE CĂCI IN ITALIA SUNT ZECI SAU SUTE DE BISERICI CATOLICE OFERITE PENTRU SFÂNTA LITURGHIE DUMINICALĂ SAU SĂVÂRȘIREA SFINTELOR SACRAMENTE CREȘTINILOR ORTODOXI. CA DE EXEMPLU PROPUN DOMNIEI SALE arhim. stareț atanasie anastasoiu să cerceteze bine parohiile ortodoxe din VERONA, TRENTO, BOLZANO PE CARE EU LE-AM VIZITAT ȘI SĂVRȘESC SFINTELE SACRAMENTE ÎN BISERICI CATOLICE ERETICI MAI PE ÎNȚELESUL DOMNIEI SALE. MĂ ÎNTREB CUM POATE SLUJI SAU PERMITE BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ASEMENEA OFICII RELIGIOASE ÎN BISERICI ERETICE ALĂTURI DE NIȘTE CREDINCIOȘI ERETICI. UN PIC DE RESPECT PENTRU ACEASTĂ BISERICĂ CARE PRECUM SPUNEAM NE-A DESCHIS BRAȚELE PRIMINDU-NE CA PE NIȘTE FRAȚI. MĂ SCANDALIZEAZĂ ASEMENEA CUVINTE DE ADRESARE LA ACEASTĂ BISERICĂ CATOLICĂ CARE NE OFERĂ TOTUL, O SPUN FIINDCĂ AM PARTICIPAT LA DESCHIDEREA UNEI ASEMENEA PAROHII DIN ZONĂ ȘI AM VĂZUT CE ÎNSEAMNĂ DRAGOSTE SAU CE SEMNIFICĂ CA CEL CARE DĂ CU PIATRĂ ALTUL SĂ RĂSPUNDĂ CU PÂINE, RUȘINE NOUĂ CEI CARE SUNTEM PLECAȚI ÎNAFARĂ DE RESPECTUL CARE ÎL ARE BISERICA ORTODOXĂ PENTRU BUNA PRIMIRE DIN OCCIDENT(FRANȚA, PORTUGALIA, SPANIA, ITALIA, GERMANIA,).

    • Doamne ajuta!

      Este bine ca de la inceput sa intelegem un lucru si anume: sa nu amestecam faptele (faptele catolicilor) cu invatatura de credinta (credinta ortodoxa).
      Faptul ca ei au facut o fapta buna si ne-au dat posibilitatea sa slujim nu inseamna ca invatatura lor de credinta este buna si dreapta.
      Va rog sa vorbim in cunostinta de cauza si nu in lipsa. Trebuie studiata Ortodoxia ca sa intelegem de ce catolicilor si protestantilor li se spune ca sunt eretici, de ce invata gresit, de ce nu pastreaza adevarul de credinta, etc.

      Sa nu ne lasam “cumparati” sau amagiti de faptul ca ne-au dat loc de splujire, iar noi pentru asta sa acceptam erezia. Aceasta e o invatatura gresita!
      Nu vreau sa ma cert, nu vreau sa fac polemica, dar imi doresc sa studiati mai bine (mai profund) ce este Ortodoxia si ce este Catolicismul. In urma acestului studiu sunt sigur ca veti intelege unde sunt greselile de invatatura ale catolicilor si de ce ei sunt in erezie.

      Pentru studiu recomand cu toata caldura: Par. Dumitru Staniloae – Teologia Dogmatica Ortodoxa Vol. 1, 2 si 3
      http://calindragan.wordpress.com/2010/01/18/prof-dumitru-staniloae-dogmatica-vol-1-2-%C8%99i-3/

Leave a Reply

18 Flares Twitter 0 Facebook 18 Filament.io 18 Flares ×