Predică la Duminica Mironosiţelor – Despre rîvna si barbatia de suflet

Si a venit Maria Magdalena, vestind ucenicilor ca a vazut pe Domnul (Ioan 20, 18)

Hristos a înviat !

Iubiti credinciosi,
Dintre marile virtuti care au împodobit viata sfintelor femei mironosite cele mai alese au fost rîvna lor sfînta pentru Hristos, evlavia si barbatia de suflet. Cîta paza si întarire au pus iudeii si Pilat peste mormîntul lui Hristos Mîntuitorul nostru ca nu cumva sa vina ucenicii Lui noaptea si sa-L fure. Piatra mare au rasturnat peste Mormîntul Domnului, cu peceti au sigilat piatra, ostasi tari si înarmati au pus de straja. Însa toate acestea nu le-au speriat si înfricosat pe sfintele femei mironosite. Rîvna lor cea mare, sfînta evlavie si barbatia lor de suflet, au trecut peste toate întariturile iudeilor, nebagînd seama de toata paza Mormîntului. Un cuget si un gînd stapînea mintea si inima lor: sa slujeasca cu toata credinta si evlavia la înmormîntarea Preascumpului Mîntuitor.

A zis oarecînd Solomon: Femeie barbat cine a vazut? Dar iata aici femei mai barbati decît barbatii. Barbatii, ucenici ai lui Hristos, s-au ascuns de frica iudeilor. Petru cel fierbinte si tare în credinta, de trei ori s-a lepadat de Domnul, pentru care mai pe urma s-a cait si a plîns cu amar (Luca 22, 62). Iar femeile care din fire sînt fricoase si neputincioase si care de multe ori se înfrico-seaza, chiar acolo unde nu este frica, aici, în slujba înmormîntarii Preasfîntului nostru Mîntuitor se arata mai tari si mai barbatoase decît barbatii. Nu se tem de groaza iudeilor, de îndrazneala ostasilor nu se înfricoseaza, nici straja de la Mormîntul Domnului nu le tulbura inima.

Ucenicii, barbati, se tem si se risipesc în toate partile, cum le proorocise Mîntuitorul mai înainte. Sfintele femei se aduna. Aceia se ascund, ele ies la iveala, merg la pravalie si cumpara mir si aromate, ca sa unga trupul cel de viata facator al lui Hristos. O, fericite femei, cum nu v-ati temut sa umblati noaptea singure si cum ati îndraznit sa va apropiati de acel loc, pe care îl pazeau ostasii împaratesti si cum nu v-ati înspaimîntat, ci cautati sa pravaliti pietre, sa stricati pecetile, sa deschideti mormîntul si sa ungeti cu arome Trupul Domnului? Aceste ispravi ale voastre, au pornit din rîvna cea sfînta, din evlavia si barbatia cea mare a sufletelor voastre.

Femei neputincioase erati cu firea, dar nu cu mintea si inima voastra, caci întru nimic nu s-au aratat la voi cele ale neputintei femeiesti, ci toate ispravile voastre mai presus de barbatia barbatilor s-au suit. Cu adevarat la voi s-a împlinit Scriptura, care zice ca: Puterea Mea se desavîrseste în slabiciune (II Corinteni 12, 9) si iarasi Dumnezeu Si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari (I Corinteni 1, 27; Psalm 8, 2; Matei 21, 16). Cu adevarat în inima voastra erau cuvintele Preasfîntului nostru Mîntuitor care a zis: Nu va temeti de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l ucida (Matei 10, 28). Si iarasi zice Duhul Sfînt: Îmbarbatati-va si sa se întareasca inima voastra, toti cei ce nadajduiti în Domnul (Psalm 30, 26). Voi mai înainte de Apostoli, fapta Apostolilor ati aratat-o. Voi mai înainte de Sfintii Mucenici, credinta si barbatia de suflet a lor ati lucrat-o.

Ilie, marele prooroc, cu rîvna dumnezeiasca pornindu-se, pe Ahab l-a mustrat, iar voi pe cei ce strajuiau Mormîntul Domnului i-ati rusinat. Ghedeon, învingînd cu trei sute de ostasi oarecînd, oastea cea numeroasa a Madianitilor a sfarîmat-o (Judecatori 7, 25). Voi, însa, împreuna cu dreptii barbati, Iosif si Nicodim, mai tari decît toate întariturile iudeilor si ale lui Pilat v-ati aratat si slujitoare neînfricate pîna la jertfa ati fost, gata a sluji Celui ce a venit sa slujeasca si sa-Si dea sufletul Sau rascumparare pentru tot neamul omenesc. Voi, o sfintelor femei, împreuna cu Preacurata Fecioara Maria, Maica Vesnicului nostru Mîntuitor, cu mare rîvna si barbatie de suflet v-ati îmbracat si cea mai timpurie slujba catre Mîntuitorul ati aratat. De aceea mai înainte de Apostoli v-ati învrednicit a propovadui Învierea Domnului.

Iubiti credinciosi,
Cine sînt acele sfinte femei mironosite, adica purtatoare de mir, care au urmat lui Hristos împreuna cu Apostolii si care s-au învrednicit sa fie martore ale patimilor Domnului si sa-I unga sfîntul trup cu miresme, cît a stat în mormînt? Sfînta Evanghelie ne aminteste pe scurt numele si faptele lor.
Cea dintîi si cea mai plina de rîvna si barbatie duhovniceasca este Maria Magdalena, de loc din cetatea Magdala, Galileea.

Alte sfinte mironosite sînt: Maria, mama lui Iacob (Marcu 16, 1) si a lui Iosi (Marcu 15, 47), adica vara Maicii Domnului; Maria lui Cleopa (Ioan 19, 25) si Salomea, mama fiilor lui Zevedei (Matei 27, 56; 28, 1; Marcu 16, 1; Luca 24, 10). Apoi Ioana, femeia lui Huza, un ispravnic al lui Irod, Suzana si multe altele care îi slujeau din avutul lor (Luca 8, 3). Printre mironosite sînt numarate si cele doua surori ale lui Lazar din Betania, Marta si Maria, unde gazduia adeseori Mîntuitorul cu Sfintii Apostoli, în drum spre Ierusalim sau Galileea.

Care erau virtutile principale ale acestor femei mironosite? Mai întîi credeau cu tarie ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel vestit de prooroci, Care a venit pe pamînt sa mîntuiasca neamul omenesc. Apoi, duceau o viata curata, sfînta, de rugaciune si post, de înfrînare si milostenie, traiau în iubire sfînta unele cu altele si cu avutul lor ospatau si odihneau cu dragoste în casele lor pe Iisus si pe sfintii Sai ucenici.

Dar credinta si rîvna sfintelor femei mironosite nu se oprea numai aici. Ele nu numai ca Îl primeau pe Domnul în casele lor unde Îi spalau picioarele, Îi slujeau la masa si Îl odihneau, ci, mai mult, mergeau cu rîvna dupa Hristos, erau martore ale minunilor Lui si marturiseau cu îndrazneala ca El este Fiul lui Dumnezeu, Mîntuitorul lumii.

Cea mai mare barbatie au dovedit-o însa femeile mironosite în vremea patimilor Domnului. Dupa ce ucenicii de frica L-au parasit si Petru s-a lepadat de Hristos, singurele care Îl urmau de departe, erau sfintele femei mironosite, în frunte cu Maica Domnului, Maria Magdalena, alaturi de Apostolul dragostei Ioan. Caci dragostea dumnezeiasca nu se poate parasi niciodata.

Curajul si barbatia sufletului s-au vazut la femeile mironosite si pe drumul Crucii spre Golgota. Ele, singure cu Sfîntul Ioan, Îl petreceau pe Domnul la rastignire, fiind martore ale patimilor Lui. Ele singure se rugau pentru El cu lacrimi si suspine adînci, încît Mîntuitorul, milostivindu-se spre ele, le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu ma plîngeti pe Mine, ci plîngeti-va pe voi si pe copiii vostrii… Caci daca fac acestea cu pomul verde, cu cel uscat ce va fi? (Luca 23, 28; 31).

Pe Golgota sfintele femei mironosite, împreuna cu apostolul nemuritoarei iubiri, erau, de asemenea, singurii martori ai rastignirii Domnului nostru Iisus Hristos. Ele L-au vazut însîngerat si cazut sub cruce. Ele L-au vazut dezbracat de camasa si întins pe cruce. Ele au vazut loviturile cuielor în mîinile si picioarele Domnului si au lesinat de durere sub cruce. Ele au auzit cuvintele de hula ale iudeilor, marturisirea de pocainta a tîlharilor si rugaciunea zdrobitoare a Mîntuitorului: Eli, Eli, lama sabahtani? Adica: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit? (Matei 27, 46).

Femeile mironosite au vazut întunecarea soarelui, întristarea cerului, învierea mortilor din morminte si au auzit rugaciunea de iertare a Fiului lui Dumnezeu pentru iudeii ucigasi: Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac! (Luca 23, 34). Tot ele, aceste femei mai barbatoase decît apostolii, mai pline de rîvna decît ucenicii, au vazut aruncîndu-se sorti pentru camasa lui Hristos, facuta de mîinile Maicii Domnului, si au auzit cuvîntul Lui cel mai de pe urma: Parinte, în mîinile Tale încredintez Duhul Meu! (Luca 23, 46).

Iata cît de mare era rîvna, taria credintei, si barbatia sufletului sfintelor femei mironosite! Nu se temeau de ostasii romani atît de sîngerosi. Nu se înfricosau de furia iudeilor de Dumnezeu netematori, nici nu se înspaimîntau cu totul de moartea Domnului pe cruce, ca cei ce nu au nadejde!

Însa barbatia sfintelor femei mironosite nu s-a terminat pe Golgota. Ele au fost de fata si vineri seara, la coborîrea Domnului de pe cruce si, împreuna cu Iosif din Arimateea, au cumparat giulgiu si miresme, au uns trupul Lui cu miresme, L-au înfasurat în giulgiu, L-au pus în mormînt si au pravalit o piatra la usa mormîntului. Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iosi, adica Maica Domnului, priveau unde L-au pus. Si dupa ce a trecut ziua sîmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob, adica sora Maicii Domnului, si Salomeea au cumparat miresme ca sa vina sa-L unga.

Si dis-de-dimineata, în prima zi a saptamînii – adica Duminica – pe cînd rasarea soarele, au venit la mormînt. Si ziceau între ele: Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormîntului? Dar ridicîndu-si ochii au vazut ca piatra fusese rasturnata, caci era foarte mare. Si intrînd în mormînt au vazut un tînar sezînd în partea dreapta, îmbracat în vesmînt alb, si s-au spaimîntat. Iar el le-a zis: Nu va înspaimîntati! Cautati pe Iisus Nazarineanul Cel rastignit? A înviat! Nu este aici. Iata locul unde L-a pus. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo Îl veti vedea, dupa cum v-a spus.

Si iesind, au fugit de la mormînt, ca erau cuprinse de frica si de uimire si nimanui nimic n-au spus, caci se temeau. Si înviind dimineata, în ziua cea dintîi a saptamînii (Duminica), El S-a aratat întîi Mariei Magdalena, din care scosese sapte demoni. Aceea, mergînd, a vestit pe cei ce fusesera cu El, adica pe Apostoli, care se tînguiau si plîngeau (Marcu 15, 46-47; 16, 1-10).

Vedeti rîvna mironositelor? Barbatia si taria credintei lor în Fiul lui Dumnezeu? Vedeti barbatia acestor sfinte femei? Ucenicii stateau ascunsi si încuiati într-o încapere de frica iudeilor, iar ele cumparau giulgiu si miresme sa unga trupul lui Iisus. Ucenicii plîngeau si se tînguiau de moartea Domnului, iar ele alergau în zori de zi pe Golgota sa vada mormîntul. Ei asteptau cu spaima vesti de la Golgota, iar ele intrînd în mormînt, au primit vestea, de la arhanghelul Gavriil, ca a înviat Domnul, spunîndu-le: Nu mai plîngeti! Apoi, la porunca lui, s-au întors fugind, si au spus apostolilor ca Hristos a înviat, nu mai este în mormînt!

Iata cîta barbatie si credinta, cîta tarie si îndrazneala la aceste femei. Barbatii stau ascunsi si ele alearga la mormînt, intra înauntru, aduc miresme, se întaresc una pe alta, vorbesc cu îngerii, privesc cele dintîi mormîntul gol de Viata si vad giulgiurile asezate alaturi. Nu se tem de întunericul noptii, nici de ostasii care strajuiau mormîntul, nici de moarte, nici de îngeri, de nimic. Dorul lor era unul singur: sa-L vada pe Iisus, sa unga si sa sarute sfîntul Lui trup. Femeile mironosite sînt cele dintîi, si cele mai vrednice martore ale rastignirii, mortii, îngroparii si învierii Domnului. Ele sînt primele care vestesc apostolilor si lumii întregi ca a înviat Hristos, ca moartea, diavolul si iadul au fost biruite si raiul s-a deschis.

Unde mai sînt acum femei crestine, iubitoare de Hristos, tari în credinta si în fapte bune, ca femeile mironosite din Sfînta Evanghelie? Si totusi numarul sfintelor femei în Biserica crestina s-a înmultit, întrecînd uneori pe cel al barbatilor.

Sa ne gîndim la numarul mare al sfintelor mucenite, precum: Tecla, cea întocmai cu Apostolii, Varvara, care a fost ucisa pentru Hristos de tatal ei; Ecaterina, Irina, Maria, Sofia cu cele trei fiice ale ei, Fevronia, Tatiana sau Filoteia de la Arges. Mare este si numarul cuvioaselor care s-au nevoit prin manastiri si pustietati, si au ajuns vase ale Sfîntului Duh si facatoare de minuni. Dintre acestea amintim doar cîteva, precum: Maria Egipteanca, Eufrosina, Xenia, Pelaghia, Melania, ca si Cuvioasele Parascheva de la Iasi, Teodora de la Sihla si multe altele.

Toate aceste cuvioase sînt mirese ale lui Hristos, ucenice ale sfintelor mironosite si rugatoare ale Bisericii pentru noi toti.

Iubiti credinciosi,
Astazi este ziua femeilor crestine. Ele sînt urmasele femeilor mironosite, fiicele Învierii, roabele Domnului, candelele credintei, sufletul familiei. Femeile crestine, credincioasele Bisericii Ortodoxe, mentin, mai mult decît barbatii, flacara credintei si traditiile strabune, focul sfînt al rugaciunii si evlavia în casele noastre. Femeile credincioase sînt si mame bune, crestine devotate, sotii cinstite si ostenitoare, model în societate. Femeile credincioase sînt întîi la biserica, întîi la rugaciune, la post, la lucru, la milostenie, la citirea cartilor bune, la îngrijirea bolnavilor, la toate. Ele mentin caldura duhovniceasca a credintei, a dragostei, a rabdarii si a împacarii, în biserica, în familie, în societate.

De astfel de mame bune au nevoie astazi familiile noastre. De astfel de fiice evlavioase are nevoie Biserica lui Hristos. De astfel de femei cinstite si model în toate are atîta nevoie astazi societatea în care traim. Sînt destule mame care nu vor sa nasca copii, nici sa le dea o educatie crestina buna. Sînt atîtea mame care îsi ucid majoritatea copiilor, iar putinii pe care îi nasc, nu-i cresc în frica lui Dumnezeu sau îi lasa de capul lor si ajung sa fie o povara pentru familie si o rusine pentru societate.

Mamelor, sînteti mironositele de azi ale Bisericii lui Hristos. Aduceti Domnului, nu miresme de mult pret, ci credinta voastra curata si copii buni, bine educati si credinciosi. Vorbiti-le mai mult de Dumnezeu, de sfinti, de Biserica si de înaintasi. Nu-i smintiti cu nimic si dati-le sa citeasca carti bune, cît mai mult. Dumneavoastra puteti contribui cît mai mult la înnoirea duhovniceasca a lumii, a Bisericii, a societatii. Adaugati untdelemn sfînt în sufletele copiilor dumneavoastra. Dintre ei, vor iesi mîine suflete mari, oameni buni, preoti credinciosi, dascali luminati, crestini model. Viitorul familiei, al copiilor, al Bisericii depinde cel mai mult de dumneavoastra. Sa fiti la datorie ca si mamele noastre. Gînditi-va ce mame sfinte am avut!

Tinere fecioare, pastrati neîntinata pentru Domnul cinstea si buna voastra credinta pîna veti dobîndi si voi calitatea de mame în societate si în Biserica. La fel si dumneavoastra vaduvelor si batrînelor mame, supravegheati pe cele tinere, pe copii, pe cei din jur. Nu taceti. Mamele tinere au nevoie de exemplul si de jertfa voastra, tinerele fecioare au nevoie de sfatul vostru, iar copiii si nepotii, de rugaciunile, de lacrimile si mustrarea voastra.

Începeti toate cu Dumnezeu, cu rugaciunea, cu spovedania regulata si cu mai multa smerenie si rabdare. Mai multe mame bune, mai multe vaduve si fecioare cinstite si credincioase, înseamna pentru ziua de mîine, mai multi copii în case, mai multi credinciosi la biserici, mai multa pace în familie, mai putine betii, divorturi si avorturi în lume, mai putine boli si lacrimi pe pamînt si mai multe suflete în Rai! Amin.

de Arhimandrit Cleopa Ilie – Predici la Duminicile Penticostarului

Articole asemanatoare:

1. Perioada Penticostarului (III) – Duminca Mironositelor
2. Predica la Duminica a III-a dupa Rusalii – Despre paza mintii si despre purtarea de grija a lui Dumnezeu
3. Predica la Duminica a 8-a dupa Rusalii – Despre datoriile pastorilor sufletesti
4. Predică la Duminica a XX-a după Rusalii – Despre mila lui Dumnezeu
5. Predică la Duminica I după Rusalii – Duminica tuturor Sfinților