Predica pentru SFÂNTA ŞI MAREA ZI de MARŢI 11 NISSAN – 4 APRILIE

Însoţit de ucenici, Iisus Se întoarce iarăşi în Ierusalim şi poate pe acelaşi drum (pe care a călătorit în ziua de luni 10 nissan – 3 aprilie ), căci trecând pe lângă smochin îl găsiră uscat, deşi era în plină primăvară. Cert este că unii ce văzuseră multe alături de El, nu se vor fi îndoit de cuvântul Învăţătorului lor, ci numai se vor fi mirat*. *[COPĂCEANU, Emanuel - FIUL LUI DUMNEZEU; Editura ALL; Bucureşti; pag. 194, 196].

Răutatea şi ura evreilor împotriva lui Iisus Hristos ajunsese acum aproape de culme. Ei nu-L mai puteau răbda, nu voiau să-L vadă viu printre ei. Se simţeau ruşinaţi de smerenia Lui şi se vedeau ruşinaţi de cuvintele Lui. Se temeau de puterea minunilor Lui şi mai ales arhiereii, cărturarii şi bătrânii poporului se temeau ca nu cumva poporul, crezând în Hristos, să meargă după El*. *[BĂLAN, Arhimandrit Ioanichie - PREDICI LA POSTUL MARE - Carte tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului DANIEL, Patrairhul Bisericii Ortodoxe Române; EDITURA MĂNĂSTIREA SIHĂSTRIA; 2007; pag. 168].

Fariseii se silesc să-I caute vină lui Iisus; ei vor să-L prindă în cuvânt, ca apoi să-L poată condamna la moarte. Deci iată ce L-au întrebat unii: “Ce Ţi Se pare Ţie? Se cade a da dajdie cezarului sau nu? Iar Iisus, cunoscând vicleşugul lor, a zis: Ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi Mie banul dajdiei. Iar ei I-au adus Lui un dinar. Şi a zis lor: Al cui este chipul acesta şi inscripţia de pe El? Şi I-au zis Lui: ale cezarului. Atunci a zis lor: Daţi deci cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (MATEI 22,17-21)*. *[Ibidem, pag. 168-169]. Pentru ce fariseii se sileau să prindă pe Iisus în cuvânt? Pentru că prin nimic nu cade omul mai repede şi mai mult decât prin limbă şi prin cuvânt*. *[Ibidem, pag. 169]. În această privinţă, Sfântul Apostol Iacov, zice: “Fiindcă noi în multe greşim. Dacă e cineva care să nu greşească-ncuvânt, apoi acela e bărbat desăvârşit, în stare să-şi înfrâneze şi trupul întreg” (IACOV 2,3)*. *[BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD...].

Fericiţi sunt acei creştini care se păzesc să nu facă păcat cu limba şi vorbele lor. Fericiţi sunt acei care nu spun minciuni, nici nu judecă pe semenii lor, nici nu înjură vreodată, nici nu vorbesc de rău pe păstorii Bisericii. Iar cei care înjură şi fac glume, cei care vorbesc cuvinte desfrânate sau cu două înţelesuri, aceia fac multe păcate pierzătoare de suflet*. *[BĂLAN, Arhimandrit Ioanichie - op.cit., pag. 169-170]. Pentru ce L-au ispitit pe Iisus prin banul dajdiei? Pentru că fariseii şi mai-marii templului iubeau mai mult argintul şi aurul decât pe Dumnezeu. Ţineau mai mult la banii aduşi de popor la templu, decât la sfinţenia templului; de aceea, pe Cel pe Care Îl urau mai mult, adică pe Hristos, L-au ispitit prin ceea ce iubeau mai mult, adică prin bani. Aceasta a fost şi ca un semn că numai peste o zi, Fiul lui Dumnezeu va fi vândut cu treizeci de arginţi.

Dar Mântuitorul a fost ispitit cu banul dajdiei şi cu alt scop plin de făşărnicie. Nu cumva Hristos Se va ridica împotriva cezarului? Nu cumva le va spune să nu mai dea dajdie romanilor şi astfel să fie dat spre pierzare în mâinile lor?* *[Ibidem, pag. 170]. Mare şi greu este păcatul făţărniciei, adică una să ai în inimă şi alta pe buze, una să gândeşti şi alta să vorbeşti. Cu gura să lauzi pe aproapele tău şi cu inima să-l urăşti, în faţă să-l vorbeşti de bine şi pe ascuns să-l huleşti*. *[Idem].

Dacă stăm şi ne analizăm, câţi dintre noi nu suntem făţarnici, atât în raport cu Dumnezeu, cât şi cu semenii. Duminica şi în sărbători mergem la Biserică să-L lăudăm cu buzele pe Dumnezeu, iar în cursul săptămânii Îl înjurăm de stă soarele pe loc să ne ascute. Românul este şi un mare “specialist” în înjurături. Îl înjură pe Dumnezeu şi pe cele sfinte de nu poţi avea termeni de comparaţie. Dacă faţă de Dumnezeu Care este Binele Suprem, avem un astfel de comportament, atunci în relaţiile cu oamenii, nu mai se pune problema. Cum ne vom teme de ei, dacă de Creator nu ne temem?

În această săptămână ar trebui să ne revizuim mintea şi inima şi toate aceste păcate să le anulăm prin Taina Spovedaniei, punând început bun în viaţa noastră şi să ne înfrânăm în vorbe, cum zice psalmistul: “Pune Doamne strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. Să nu abaţi inima mea la cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele”. AMIN.

de Preot Gheorghe Salagian

Articole asemanatoare:

1. Predica la Denia din SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE LUNI – Despre smochinul cel neroditor – UPDATE
2. Predica la Sfânta Treime
3. EMAUS – PREDICĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI PENTRU A TREIA ZI DE PAŞTI
4. Ce mai trebuie să știm despre Marea Moartă?
5. Biblia sau Sfânta Scriptură – Pe înțelesul tuturor (XI)

1. 

   Preot Gheorghe Sălăgian says:

   17 April 2009 at 02:39

   Acuma am expediat PREDICA LA SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE MIERCURI şi mi s-a şters totul. Ce se întâmplă?

   reply
   • 

     Filip says:

     18 April 2009 at 18:48

     Nu stiu ce se intampla. Mie mi-a ajuns mesajul gol fara nimic. Va rog ca de acum sa trimiteti pe adresa noastra Contact@calauzaortodoxa.ro si sigur vor ajunge. In felul acesta nu se va mai pierde nimic. Doamne ajuta si va multumesc. Fie ca Lumina Invierii Domnului Iisus Hristos sa va umple de har, bunatate si sa aveti parte de bucurii duhovnicesti.

     reply
2. 

   Preot Gheorghe Sălăgian says:

   20 April 2009 at 20:08

   Am expediat şi pe adresa de mai sus ,,contact..’Predică la Învierea Domnului şi rezultatul este tot zero. SĂRBĂTORI FERICITE! HRISTOS A ÎNVIAT!

   reply