Romanii si Apocalipsa! HOREA, CLOŞCA si CRIŞAN p.1

Din cele relatate despre voievodul martir Sfântul Constantin Brâncoveanu şi copiii săi, am ajuns la concluzia că noi românii nu am avut nu numai o istorie zbuciumată, ci suntem o naţie RĂSTIGNITĂ. A fi răstignit nu înseamnă o înjosire, ci o demnitate, adică devii purtător de Cruce ca şi Întemeietorul poporului român, Care este Iisus Hristos. Mulţi zic şi când eram copil de şcoală primară, doamna învăţătoare ne-a învăţat să cântăm: “Suntem nepoţi de daci şi de romani! Fii de brav popor călit în bătălii!” Mi-a plăcut acest cântec, dar am ajuns la concluzia că el nu spune tot: nu spune că noi ca popor român ne-am născut totodată şi creştini.

Cuvântul CREŞTIN, înseamnă urmaş al lui Hristos, adică a-ţi lua crucea şi a-I urma lui Hristos. Multitudinea de războaie pe care le-am purtat în decursul zbuciumatei noastre istorii, ne arată că înaintaşii noştri au fot adevărati purtători ai Crucii Domnului. În această privinţă nu trebuie să uităm cuvintele Sfântului Apostol Pavel care zice: -”Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (EVREI 13,7). De aici am ajuns la concluzia că Adevăratul Întemeietor a poporului român nu a fost împăratul Traian, despre care, din Istoria Bisericească Universală se ştie că a fost unul dintre marii persecutori ai creştinilor, ci Hristos Domnul, Care ne-a încreştinat prin Sfinţii Săi Ucenici şi Apostoli.

Când am scris despre Constantin Brâncoveanu, m-am referit la Ţara Românească, cum un domnitor al ei, care purta numele primului împărat creştin, a avut un sfârşit prin o moarte mucenicească, despre care când o citeşti, te cutremuri. Nici Transilvania nu a avut o viaţă uşoară. Românii din acest ţinut, cu adevărat au fost o naţie răstignită. Cu cinci ani înainte Revoluţiei Franceze, din creierul Munţilor Apuseni a pornit răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan [HRISTEA, Ieronim - DE LA STEAUA LUI DAVID LA STEAUA LUI ROTHSCHILD - profeţia stăpânirii universale - Editura Ţara Noastră; Bucureşti; pag, 263].

Transilvania, o provincie românească ocupată vremelnic de către Habsburgi, în vremea împăratului Iosif al II-lea era dată în ,,arendă” grofilor unguri, care erau cei mai credincioşi —– de pază ai imperiului şi care tot timpul uitau că sunt slugoii împăratului. Datorită acestei amnezii – caracteristică arendaşilor de pretutindeni şi dintotdeauna, aceştia se considerau şi se comportau ca nişte stăpâni (deşi la rândul lor erau slugi – nota autorului) pe propriile moşii, ceea ce a creat grave nemulţumiri în rândurile populaţiei:
-dările pe care trebuiau să le plătească perceptorilor;
-zilele de clacă pe care le efectuau pe moşiile grofilor;
-abuzurile funcţionarilor unguri i-au adus la disperare pe ţărani şi pe moţii din Munţii Apuseni, al căror reprezentant, Nicolae Ursu, zis Horea, a bătut drumurile Vienei, apostoleşte, de nenumărate ori, pentru a se plânge împăratului de abuzurile grofilor şi ale funcţionarilor unguri [Idem].

Lozinca grofilor era: ,,să jefuiască împăratul, dar să putem jefui şi noi” [Idem]. Regimul imperial, sub pretextul că Ungaria şi Transilvania contribuie cu prea puţin la îmbogăţirea sa în raport cu ţările ereditare ale imperiului, insista mereu pentru sporirea dărilor asupra iobagilor, acţionând două puteri:
-cea a statului; şi:
-cea a stăpânilor, a ,,arendaşilor”.
Magnaţii şi nobilii unguri îi tratau pe supuşi mai rău decât turcii, care le dădeau supuşilor haine şi mâncare [Idem].

Împăratul Iosif al II-lea înfiinţase în Transilvania o vastă reţea de loji masonice, prima lojă, înfiinţată în anul 1743, primind lumina de la o lojă vieneză (,,zu den drei Aldern”). În cartea sa Istoria francmasoneriei române, Paul Ştefănescu scrie: ,,Se presupune că Horea ar fi făcut mai multe călătorii la Viena, unde a avut convorbiri tainice cu Iosif al II-lea, ce urmăreau să-i silească pe nobilii unguri să accepte reformele sociale concepute de el. În continuare în cartea sa arată: Horea se presupune că ar fi fost mason, sau în cel mai rău caz, a acţionat din inspiraţie masonică şi a lui Iosif al II-lea” [HRISTEA, Ieronim - DE LA STEAUA LUI DAVID LA STEAUA LUI ROTSHSCHILD - profeţia stăpânirii universale - Editura Ţara Noastră; Bucureşti; pag 264]. Oricum, accesul repetat la curtea împărătească a unui iobag de rând, nu putea fi o întâmplare, iar declanşarea unor lupte între români şi unguri făcea parte din politica machiavelică a francmasoneriei de a dezbina şi de a conduce [Idem].

Sub acest dicton latin: ,,Divide et impera” s-a format şi Biserica Greco-Catolică între anii 1698-1701. În 1688, Austria catolică alungă pe turci din Transilvania şi vrând a restaura catolicismul desfiinţat de reformă, îşi pune ochii pe români, spre a umple cu ei golul făcut de Reformă în Catolicism. În acest scop, împăratul Leopold dă diplome prin care caută să atragă pe mitropolit, protopopii şi preoţii ortodocşi, făgăduindu-le eliberare din iobăgie şi acordarea drepturilor pe care le aveau preoţii celorlalte neamuri din Transilvania. Împăratul mai făgăduia românilor şcoli şi numiri în funcţii publice, dacă vor trece la una din cele patru religii recunoscute. El îi prefera desigur pe catolici, dar nu putea ocoli puterea calvinilor şi a luteranilor din Dieta Transilvaniei [CIUHANDU, Preot Petru - BISERICA ORTODOXĂ ŞI BISERICA GRECO-CATOLICĂ ÎN FAŢA NEAMULUI - Ediţia a II-a; Schitul Ortodox Huta Finiş - 2004; pag. 21].

Cunoscând mizeria economică şi socială a românilor ca şi a preoţilor lor, care erau deopotrivă iobagi la grofi, împăratul viclean face făgăduieli preoţilor, spre a câştiga prin ei şi poporul, iar iezuitul Barany de la Alba Iulia, falsifică şi publică ,,traducerea” latinească a actului de unire, al cărui original l-a ascuns. Unii istorici sunt de părere că actul l-ar fi iscălit 38 de protopopi, alţii cred că Barany a avut complici numai doi sau trei protopopi, iar pe ceilalţi i-ar fi iscălit în fals [Idem]. Pentru a nu-şi trăda frauda, iezuiţii Barany şi Hevenesy au dosit originalul actului de unire şi el a rămas necunoscut 170 de ani, până când istoricul unit N. Densuşianu l-a găsit la Budapesta. Istoricul apreciază şi califică traducerea publicată de iezuiţi în felul următor: ,,Intenţia frauduloasă este evidentă. Avem înaintea noastră o traducere din cele mai mişeleşti şi criminale, falsificarea unui document public, a unui tratat politico-bisericesc pentru a supune poporul român catolicilor şi a desfiinţa Biserica Română de Alba Iulia [DENSUŞANU, Nicolae - INDEPENDENŢA BISERICEASCĂ - Braşov, 1893, pag. 28, citat de Pr. D. Stăniloae, în UNIATISMUL DIN TRANSILVANIA, ÎNCERCARE DE DEZMEMBRARE A POPORULUI ROMÂN; Bucureşti, 1973, pag. 24 şi publicat de CIUHANDU, Preot Petru în op.cit.].   << va urma >>

de Preot Gheorghe Salagian

Articole asemanatoare:

1. Romanii si Apocalipsa! HOREA, CLOŞCA si CRIŞAN p.3
2. Romanii si Apocalipsa! HOREA, CLOŞCA si CRIŞAN p.2
3. Romanii si Apocalipsa – TUDOR VLADIMIRESCU
4. Romanii si Apocalipsa – Lovitura monstruasei coalitii p.1
5. Romanii si Apocalipsa – Lovitura monstruasei coalitii p.3