Relatiile Bisericii Ortodoxe Romane cu Statul totalitar in perioada 1948-1989 p.3

În ultimele 4 luni ale anului 1944, la conducerea s-au perindat două guverne conduse de generalul Constantin Sănătescu. În ciuda eforturilor sale de a repune în vigoare Constituţia din 1923, executivul s-a confruntat cu consecinţele ocupaţiei trupelor sovietice şi a continuării operaţiilor militare în conflictul mondial. Moldova şi nord-vestul Transilvaniei se aflau sub administraţia militară a U.R.S.S. La 12 septembrie 1944 s-a introdus cenzura prealabilă a presei. În acelaşi timp s-a intensificat procesul de penetrare de către comunişti a aparatului de conducere a ţării, aceasta fiind prima treaptă către preluarea întregii puteri politice.

La 12 octombrie 1944, P.C.R. şi P.S.D. au părăsit Blocul Naţional Democrat, iar peste 4 zile reprezentanţii lor au ieşit din guvern. Cele două partide au pus bazele unei noi coaliţii politice, Frontul Naţional Democrat, sub masca căruia s-a pregătit ascensiunea la conducerea ţării a comuniştilor. În noul guvern SĂNĂTESCU (căci erau două guverne Sănătescu: 23 august 1944 – octombrie 1944 şi octombrie 1944 – decembrie 1944) au intrat astfel:
* Petru Groza – vicepremier;
* Teohari Georgescu – subsecretar de stat la Ministerul de Interne;
* Gheorghe Gheorghiu-Dej – la Ministerul Comunicaţiilor;
* Lucreţiu Pătrăşcanu – la Ministerul Justiţiei;
* Ştefan Voitec – la Educaţia Naţională.

După 23 august 1944, Partidul Comunist s-a angajat pe drumul luptei pentru puterea politică şi instaurarea unui regim politic antidemocratic. La finele anului 1944 şi începutul anului 1945, acest partid avea câteva zeci de mii de membri, dar efectivele sale au sporit printr-o propagandă demagogică, incluzând chiar şi membrii ai fostei Gărzi de Fier. În octombrie 1945 au fost înregistraţi 256.863 de membri, ca la sfârşitul anului 1947, numărul lor să ajungă la 803.831 membri. La nivelul conducerii centrale activau deocamdată în cadrul aceluiaşi obiectiv fundamental – LUPTA PENTRU PUTEREA POLITICĂ – două grupări: o grupare din interiorul ţării din care făcea parte Constantin Pârvulescu, Iosif Rangheţ şi Gheorghe Gheorghiu-Dej; o grupare venită din U.R.S.S. din care făcea parte Ana Pauker şi Vasile Luca.

În scop tactic, comuniştii au sprijinit cele două guverne SĂNĂTESCU, în care şi-au mărit treptat influenţa, folosindu-se de disensiunile dintre unele partide politice şi chiar din interiorul lor. Ei au profesat un reformism demagogic şi o propagandă abilă pentru a-şi atrage masele. Bucurându-se de protecţia Armatei Roşii, comuniştii au dezlănţuit teroarea, violenţa şi au manipulat masele populare sub lozinca “democratizarea ţării”.

La 6 decembrie 1944 s-a constituit un nou guvern condus de generalul Nicolae Rădescu. Acesta şi-a desfăşurat activitatea în condiţii foarte grele impuse de încercarea comuniştilor de a răsturna prin forţă guvernul legal constituit. În mari mitinguri şi demonstraţii organizate de comunişti, cu sprijin sovietic, erau înfierate aşa-zisele trădări ale partidelor “istorice”, guvernul fiind acuzat că proteja pe criminalii de război.

În provincie au fost ocupate cu forţa primăriile şi prefecturile, unde au fost instalaţi comunişti, de cele mai multe ori total nepregătiţi pentru funcţia respectivă. Totodată s-au organizat “gărzi muncitoreşti” (de fapt erau cete de bătăuşi), ce au fost utilizate, mai ales după ce Teohari Georgescu a început să gireze Ministerul de Interne. Zona de nord-vest a Transilvaniei era administrată direct de către sovietici. Sub presiunea delegaţilor sovietici din Comisia Aliati de Control, concomitent cu reducerea forţelor aliate în ţară, au fost dislocate noi unităţi militare sovietice la Ploieşti, Arad, Deva şi Petroşani. Atunci când primul ministru a anunţat în discursul din 11 februarie 1945 de la Sala Scala măsuri ferme pentru a apăra cu orice preţ ordinea de stat în faţa agitaţiei comuniştilor, aceştia au provocat la 24 februarie 1945 incidente la Bucureşti, Braşov, Caracal, Craiova şi în alte localităţi.

În capitală, în condiţiile unei demonstraţii de protest faţă de creşterea pericolului comunist, în faţa Ministerului de Interne, s-au tras focuri de armă dintr-o maşină a sindicaliştilor comunişti. Au căzut victime, dar cele acuzate au fost tot partidele istorice.

COMENTARIU PERSONAL DE ACTUALITATE: Analizând lucrurile din punct de vedere al credinţei creştine, partidele istorice şi-au plătit prin pierderea puterii unele greşeli de guvernare, dar după 1989 istoria se repetă. În 1996, puterea a fost preluată de Convenţia Democratică din România, formată din Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat (PNŢ-CD); Partidul Naţional Liberal (PNL); Partidul Democrat (PD) şi Partidul Social Democrat Român (PSDR – nu PDSR). În fruntea acestei Convenţii era PNŢ-CD. Preocuparea numărul unu a acestui partid a fost retrocedarea bisericilor ortodoxe, foste greco-catolice, către “adevăraţii proprietari”. Au retrocedat câteva, cum a fost şi biserica Schimbarea la Faţă din Cluj-Napoca. Rezultatul a fost că poporul dreptcredincios i-a sancţionat pe ţărănişti în aşa fel că din 2000 n-au mai reuşit să intre în Parlamentul României.

Opera lor a fost continuată de ex-ministra justiţiei Monica Macovei în 2006, retrocedând greco-catolicilor cea mai frumoasă biserică construită în stil bizantin Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din Satu-Mare. Nedreptăţile le-au plătit partidele istorice, fiind scoase în afara legii în 1947 de către comunişti, iar azi scoase de pe scena politică şi de la guvernare, de către electorat: toate realizându-se cu îngăduinţa lui Dumnezeu.

Politicienii, indiferent de culoarea lor politică, dacă vor conduce fără de Dumnezeu, vor merge din criză în criză. Aşa suntem noi de 20 de ani într-o continuă perioadă de tranziţie şi criză, care nu se vor termina dacă vom uita de Dumnezeu. Dacă totalitarismul comunist ne-a asuprit, prin introducerea de către guvernanţi ai actelor de identitate biometrice, vom fi catalogaţi drept animale. Dacă în vreme de criză, se pune accent pe acte biometrice, atunci avem o problemă de conştiinţă. Să nu uite guvernanţii, căci conform 2 REGI 24,15, pentru păcatele conducătorilor, Dumnezeu pedepseşte şi pe supuşi.  <<va urma>>

de Preot Gheorghe salagian

Articole asemanatoare:

1. Relatiile Bisericii Ortodoxe Romane cu Statul totalitar in perioada 1948-1989 p.8
2. Relatiile Bisericii Ortodoxe Romane cu Statul totalitar in perioada 1948-1989 p.7
3. Relatiile Bisericii Ortodoxe Romane cu Statul totalitar in perioada 1948-1989 p.6
4. Relatiile Bisericii Ortodoxe Romane cu Statul totalitar in perioada 1948-1989 p.5
5. Relatiile Bisericii Ortodoxe Romane cu Statul totalitar in perioada 1948-1989 p.2

1. 

   adrian says:

   7 August 2009 at 20:49

   Aveti dreptate, Parinte, multumim pentru clarificari. Ar fi bine daca ati prezetna articolul si pe alte posturi editoirale, ca sa le citeasca si cei laici. Ce ii poate uni pe romani? DOAR NATIA SI CREDINTA. Daca se unesc in jurul valorilor nationale si ortodoxe, nu vor fi infranti. Romano-catolicii si Greco-catolicii, ca si protestantii si celilalti botezati in Numele Prea Sfintei Treimi, si sa revina la Ortodoxie, ar trebui sa inteleaga ca dusmanul comun al crestinilor, ca si al omenirii sunt SIONISTII si institutiile pe care le manipuleaza. Nu musulmanii. Teroristii adevarati sunt bancherii internationali ce pormoveaza noua ordine internationala contra ordinii crestine.

   reply
2. 

   Preot Gheorghe Sălăgian says:

   8 August 2009 at 22:37

   Gheorghe Sălăgian lui Adrian. Mulţumesc pentru apreciere. Lucrarea aceasta este numai la faza de început. Romano-Catolicii, greco-catolicii mai ales şi protestanţii şi ,,ceilalţi botezaţi în numele Sfintei Treimi”, nu vor să înţeleagă că duşmanul comun al creştinilor, ca şi al omenirii, sunt SIONIŞTII. Biserica Catolică doreşte globalizarea prin primatul papal, cea reformată – prin bunăstare materială. Câtă vreme aceste Biserici se află în erezii de care nu doresc să se despartă, este o problemă. Mulţi sunt botezaţi ,,în numele Sfintei Treimi” şi tot nebotezaţi au rămas, pentru că sunt în erezie şi tainele ereticilor nu sunt taine. Sioniştii sunt infiltraţi în toate acele religii – chiar şi ortodoxă, dar nu doresc rânduială ortodoxă, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: ,,având înfăţişarea credinţei celei bune, dar tăgăduindu-i puterea” (2 TIMOTEI 3,5). Dacă mai doreşti răspunsuri la neclarităţile tale, întreabă-mă. DOAMNE AJUTĂ! şi mă bucur pentru evlavia ta.

   reply