Relatiile Bisericii Ortodoxe Romane cu Statul totalitar in perioada 1948-1989 p.4

Deoarece agitaţiile comuniştilor s-au intensificat, la 24 februarie 1945 a sosit la Bucureşti adjunctul ministrului de externe sovietic, Andrei Ianuarevici Vâşinski. Acesta a cerut regelui Mihai în termeni violenţi, demiterea generalului Rădescu de la conducerea guvernului şi formarea unui guvern al Frontului Naţional Democrat. La refuzul regelui (care nu voia demiterea primului ministru pentru că nu avea nici un motiv constituţional de a-l înlocui), s-a trecut la măsuri de intimidare.

După cum îşi aminteşte Constantin Vişoianu, la una din întrevederi, depăşind cele mai elementare reguli diplomatice, diplomatul sovietic a bătut cu pumnul în masă, cerând imperios monarhului român, demiterea guvernului, iar la plecare a trântit uşa cabinetului, încât a căzut şi tencuiala din jurul tocurilor. Cu prilejul unei audienţe, la afirmaţia regelui că la Conferinţa de la Ialta s-a decis ca popoarele din sud-estul Europei să-şi decidă singure soarta, Vâşinski i-a ripostat brutal lui Mihai: “Ialta sunt eu!”.

La Bucureşti au fost concentrate unităţi sovietice de blindate, aviaţia a efectuat zboruri de joasă altitudine, a fost dezarmat batalionul de gardă al Marelui Stat Major, a fost interzisă legătura cu unităţile militare de pe front, iar radioul şi presa au trecut sub controlul sovietic. În aceste împrejurări, la 1 martie 1945, generalu Rădescu a demisionat, refugiindu-se la ambasada britanică şi de acolo în străinătate.

A fost însărcinat cu formarea noului guvern prinţul Barbu Ştirbey. Într-o nouă întrevedere cu regele, Vâşinski l-a ameninţat că dacă nu-l va numi pe Petru Groza prim-ministru, România urma să fie lichidată ca stat independent. După noi presiuni morale, politice şi militare, regele a cedat şi i-a încredinţat lui Groza formarea noului guvern în care au intrat din reprezentanţii Frontului Plugarilor şi al Partidului Naţional Ţărănesc – Anton Alexandrescu, iar Partidul Naţional Liberal a fost reprezentat de Gheorghe Tătărescu. De asemeni, a avut şi reprezentanţi din P.S.D. Guvernul a fost controlat de comunişti.

1.3. GUVERNUL “PETRU GROZA” – INSTRUMENT AL INSTAURĂRII REGIMULUI COMUNIST ÎN ROMÂNIA. LICHIDAREA OPOZIŢIEI POLITICE.

Impunerea la 6 martie 1945 a guvernului Petru Groza, a marcat instaurarea la putere a regimului comunist. El a inaugurat prin politica sa drumul către lichidarea oricărei forme de opoziţie democratică, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. La 9 martie 1945, în urma unui schimb de telegrame între Groza şi Stalin, nord-vestul Transilvaniei a reintrat în stăpânirea României. În cadrul activităţii de reorganizare internă a societăţii româneşti la nivel economic şi politic, la 23 martie 1945 s-a decis realizarea unei reforme agrare. Au fost expropriate terenurile mai mari de 50 ha, din care 1.109.562 ha au fost împărţite la 917.777 familii ţărăneşti. Prin aceasta, marile proprietăţi funciare au fost desfiinţate, ceea ce au avut urmări semnificative din punct de vedere social.

Acelaşi guvern care s-a proclamat apărător al “democraţiei şi cuceririlor revoluţionare ale poporului”, a suprimat treptat şi drastic libertatea presei, interzicând ziarele de opoziţie, a impus legea apărării aparatului de stat (30 martie 1945), a creat tribunalele populare şi a înfiinţat lagăre de deţinuţi politici.

COMENTARIU PERSONAL DE ACTUALITATE ÎN CEEA CE PRIVEŞTE LIBERTATEA PRESEI: Astăzi presa scrisă cât şi audio-vizualul, nu numai căci sunt libere după 1989, dar s-a transformat în prima putere în stat, intrând, mai ceva ca securitatea comunistă în cele mai adânci intimităţi ale persoanei umane, a preoţilor şi chiar a unor politicieni. Aceasta o spun din proprie experienţă, dar şi din ceea ce vedem la televizor.

De exemplul ziarul sătmărean Informaţia Zilei de Satu-Mare, după ce greco-catolicii din Cioncheşti, au închis în 2006 de Înălţarea Domnului Biserica, creştinilor ortodocşi, Biserica fiind a ambelor culte, nu a primit spre publicare dreptul la replică a ortodocşilor. Spre toamnă, la fel s-au petrecut lucrurile şi în Viile Satu-Mare (cele două localităţi formân o singură parohie), ortodocşii slujind în faţa bisericii, neavând acces nici măcar în curte, presa pledând numai în favoarea lor, mai ales când în urma unei ordonanţe prezidenţiale, ortodocşii au fost repuşi în dreptul de a intra în biserică, eu personal, în mod paşnic cu ajutorul şefului de post am înmânat cheile bisericii preotului greco-catolic Sas Ioan, ziarul Informaţia Zilei scriind în ziua următoare că între cei doi preoţi, au avut schimb dur de replici, mai ales din partea preotului ortodox, adică subsemnatul.

Pe de altă parte vedem că presa liberă loveşte cu o răutate ieşită din comun Biserica Ortodoxă Română. Postul de televiziune OTV şi alte posturi, scot în relief prea mulţi preoţi şi călugări desfrânaţi şi homosexuali. Bătaie de joc! Dacă spui un cuvânt, el poate fi răstălmăcit. Sunt pentru o presă liberă, dar nu mincinoasă şi părtinitoare.

Să revenim la ale noastre. S-au pus şi bazele primelor SOVROMURI, oficial societăţi mixte româno-sovietice, de fapt, instrumente de exploatare şi control economic a ţării noastre şi a resurselor sale naturale de către U.R.S.S.

COMENTARIU PERSONAL DE ACTUALITATE: Astăzi, la fel este controlată la sânge economia românească de către Uniunea Europeană, Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional, după umila mea părere, scopul fiind DISTRUGEREA ECONOMIEI NAŢIONALE ŞI SĂRĂCIREA POPULAŢIEI.

În aceste condiţii, ambasadorul S.U.A. la Moscova, Averell Harimann, i-a propus lui Molotov ca S.U.A. şi Uniunea Sovietică să dezbată situaţia din România. În acelaşi timp au avut loc în ţară unele contacte între oamenii politici în vederea unui guvern reprezentativ. La 19 august 1945 diplomaţii britanici la Bucureşti l-au avertizat pe rege că ei nu recunosc guvernul Petru Groza. Astfel, regele Mihai, după ce a înaintat o notă Comisiei Aliate de Control în legătură cu poziţia sa faţă de guvernul Groza şi a refuzat să ia parte alături de membri executivului la festivităţile din 23 august 1945, a încetat să mai aibă contacte cu guvernul şi să ratifice decretele sale.

Această acţiune a regelui este cunoscută în istorie sub denumirea de GREVA REGALĂ. Monarhul a sperat ca prin actul său să provoace demisia guvernului Groza, guvern nerecunoscut de Marea Britanie şi S.U.A. A fost una din ultimele sale încercări de a se opune comunizării ţării, neştiind însă că acordurile secrete între marile puteri, plasaseră deja ţara noastră în sfera de influenţă sovietică.

COMENTARIU PERSONAL DE ACTUALITATE: De aici se vede cât de mult ne-a iubit atunci Occidentul, că în secret ne-au dat pe mâna ruşilor, iar azi suntem aderaţi la Uniunea Europeană cu o economie făcută praf şi cu o moralitate care este la pământ. Numai avorturile, desfrâul, traficul de carne vie, distrug onoarea şi demnitatea acestui popor. Ne încredem din nou mai tare în marile puteri care în decursul istoriei ne-au trădat şi nu ne mai încredem în puterea lui Dumnezeu Care ne-a creat şi ne-a răscumpărat prin moartea pe cruce a Fiului Său. TRISTĂ CONSTATARE.

La 8 noiembrie 1945, cu prilejul zilei onomastice a regelui Mihai, a avut loc la Bucureşti, în Piaţa Palatului, cu participarea a peste 150.000 de persoane, în marea majoritate tineri, prima mare demonstraţie anticomunistă. Ea a fost organizată de tineretul P.N.L., ca o manifestare de simpatie faţă de regele aflat în “grevă” la Sinaia – şi de protest hotărât faţă de politica guvernului Groza. Apoi camioane ale poliţiei şi detaşamente înarmate ale comuniştilor au intrat în plin în mulţime, provocând numeroase victime. Sub pretextul apărării Ministerului de Interne, s-a tras cu mitraliera de la ferestrele acestei instituţii. S-au operat peste 1000 de arestări. Presa comunistă s-a dezlănţuit împotriva participanţilor, etichetându-i “fascişti, asasini, reacţionari” şi a cerut dizolvarea partidelor “istorice” şi arestarea conducătorilor lor.

Evenimentele din România au fost dezbătute şi la reuniunile miniştrilor de externe din S.U.A., U.R.S.S. şi Marii Britanii din 11 septembrie – 2 octombrie 1945 şi respectiv 16-26 decembrie 1945. S-a decis să se ceară Bucureştiului reorganizarea guvernului prin închiderea unor reprezentanţi ai P.N.L. şi P.N.Ţ. şi organizarea de alegeri libere. În ultimul ceas, politicienii britanici şi americani schiţau unele gesturi de protest faţă de excesele comuniste, aceste gesturi, din păcate fiind doar simbolice, căci România căzuse iremediabil sub dominaţia sovietică.

La 31 decembrie 1945 – 1 ianuarie 1946, a avut loc vizita la Bucureşti a unei delegaţii mixte având ca reprezentanţi pe Andrei Ianuarevici Vâşinski (U.R.S.S.), Avarell Harimann (S.U.A.) şi Archibald Clark-kaer (Marea Britanie), ce a comunicat factorilor români de decizie, hotărârea reuniunii miniştrilor de externe ai marilor puteri. La 6 ianuarie 1946, prin decret regal au fost numiţi în guvernul Groza, următorii: Mihai Romniceanu din partea P.N.L. şi Emil Haţeganu din partea P.N.Ţ. Greva regală a încetat. Peste o lună guvernul român a fost recunoscut de guvernele occidentale.  <<va urma>>

de Preot Gheorghe Salagian

Articole asemanatoare:

1. Relatiile Bisericii Ortodoxe Romane cu Statul totalitar in perioada 1948-1989 p.5
2. Relatiile Bisericii Ortodoxe Romane cu Statul totalitar in perioada 1948-1989 p.8
3. Relatiile Bisericii Ortodoxe Romane cu Statul totalitar in perioada 1948-1989 p.3
4. Relatiile Bisericii Ortodoxe Romane cu Statul totalitar in perioada 1948-1989 p.6
5. Relatiile Bisericii Ortodoxe Romane cu Statul totalitar in perioada 1948-1989 p.7

1. 

   Mos Ioan says:

   24 August 2009 at 21:06

   Buna seara ADMIN,

   Va rog sa publicati, de urgenta, articolul Sfintiei Sale Savatie Bastovoi :
   “Securitatea moldoveneasca ma cauta si nu ma gaseste”?
   Va multumesc.

   reply