Romanii si Apocalipsa – Lovitura monstruasei coalitii p.3

La 5 ianuarie 1859, membrii Adunării elective de la Iaşi l-au ales ca domn al Moldovei pe maiorul Alexandru Ioan Cuza [HRISTEA, Ieronim - DE LA STEAUA LUI DAVID LA STEAUA LUI ROTHSCHILD - PROFEŢIA STĂPÂNIRII UNIVERSALE - Editura Ţara Noastră - Bucureşti; pag. 272]. Câteva zile mai târziu, la 24 ianuarie 1859, membrii Adunării Elective din Muntenia l-au ales domn tot pe Alexandru Ioan Cuza, înfăptuindu-se parţial actul unirii, împotriva prevederilor Convenţiei de la Paris. În raportul către Paris, consulul francez Victor Place, scria despre alegerea lui Cuza: “Domnul Cuza, care apreciază cu judecată lucrurile, califică el însuşi venirea sa la putere nu a unui om, ci a unui popor” [Idem].

Alegerea aceluiaşi domn în Moldova şi Muntenia nu rezolvase pe deplin problema Unirii. Dubla alegere trebuia recunoscută de marile puteri ale vremii. Pentru a îndeplini aceasta, Alexandru Ioan Cuza şi guvernele sale au făcut demersurile necesare, au folosit intelectuali de cea mai largă influenţă şi, cu sprijinul Franţei, au realizat acest vis milenar al celor două principate. La 7 aprilie 1859 a avut loc la Paris Conferinţa puterilor garante. Informarea corectă şi completă a reprezentanţilor marilor puteri privind actul Unirii, atât prin grija lui Alexandru Ioan Cuza şi a colaboratorilor săi, cât mai ales prin informarea specialiştilor, printre care un rol deosebit l-a avut şi Victor Place, a determinat Conferinţa să recunoască dubla alegere a lui Cuza ca Domn al Principatelor Române Unite [Ibidem, pag. 272-273].

Trei ani, Cuza a fost obligat să conducă două guverne şi două legislative [HRISTEA, Ieronim - DE LA STEAUA LUI DAVID LA STEAUA LUI ROTHSCHILD - PROFEŢIA STĂPÂNIRII UNIVERSALE - Editura Ţara Noastră; Bucureşti; pag. 273].

Deplasându-se la Constantinopol pentru a susţine interesele ţării, Cuza l-a convins pe sultan că unirea trebuie desăvârşită, astfel că la 24 ianuarie 1862 s-a trecut la alcătuirea unui singur guvern şi a unei singure adunări legislative [Idem]. În anul 1994, în cartea sa FRANCMASONERIA ÎN EUROPA DE VEST, pag. 107, istoricul francmasoneriei internaţionale, Daniel Beresniak, scria cu o vădită maliţiozitate: “Coteria liberală din jurul principelui Jerome Bonaparte a obţinut de la împăratul Napoleon al III-lea să intervină în favoarea unor alegeri libere atunci când se vor institui adunările. Cele două adunări elective l-au ales ca principe pe colonelul Alexandru Ioan Cuza şi guvernul francez a impus Europei acceptarea acestui “fapt împlinit”, unirea celor două principate într-un stat care va fi nucleul României viitoare” [Idem].

Potrivit Dicţionarului limbii române moderne şi celui al limbii franceze, COTERIA reprezintă un grup restrâns de persoane care urmăresc scopuri ascunse, egoiste şi care urzesc intrigi şi alte acţiuni reprobabile [Idem]. Există o legătură între obstrucţia Reginei Victoria a Angliei şi regretul francmasoneriei internaţionale, care, şi după 135 de ani, mai apreciază ca cei care au pus la cale Unirea au reprezentat o coterie [Idem]. Nemulţumirile francmasonice au fost determinate fără îndoială de faptul că, prin unirea celor două principate, s-au pus bazele unui stat de care trebuia să se ţină seama, care nu mai putea fi manipulat cu atâta uşurinţă, ceea ce făceau mai dificilă transformarea teritoriilor dintre Carpaţi şi Nistru într-un STAT EVREIESC-EUROPEAN [Idem].

Este regretabil ca o organizaţie care se declară umană, frăţească, morală, să mai fie supărată şi după o sută de ani că două principate frăţeşti s-au unit într-un singur stat, al lor, iar mai târziu aceeaşi organizaţie să se laude că a făcut Unirea [Idem]. <<va urma>>

de Preot Gheorghe Salagian

Articole asemanatoare:

1. Romanii si Apocalipsa – Lovitura monstruasei coalitii p.5
2. Romanii si Apocalipsa – Lovitura monstruasei coalitii p.1
3. Romanii si Apocalipsa – Lovitura monstruasei coalitii p.4
4. Romanii si Apocalipsa – Lovitura monstruasei coalitii p.6
5. Romanii si Apocalipsa – Lovitura monstruasei coalitii p.2