Rugăciunea (II) către Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu
Fecioară, Stăpână Născătoare de Dumnezeu;
cea cu dar dăruită,
Maica lui Dumnezeu,
preablagoslovită a lui Dumnezeu Născătoare,
preabinecuvântată de Dumnezeu dăruită,
încăperea dumnezeirii unuia-Născut,
a Fiului Celui fără de moarte,
şi a Tatălui Celui nevăzut,
pleacă urechea ta şi auzi-mi cuvintele,
pe care, din necuratele mele buze, le trimit.
Că, iată, din suflet zdrobit şi din minte smerită,
la milostivirea ta am alergat.
Deci să nu mă treci cu vederea pe mine, ticălosul,
nici să nu mă laşi să pier, până la sfârşit,
pe mine, nevrednicul robul tău.
Ci, rugăciunile tale cele de Maică folosindu-le,
vindecă-mi ticălosul meu suflet,
care rău s-a zdrobit cu patimile cele rele,
pe care vrăjmaşul cel rău
prin păcate iubitoare de dulceaţă zdrobindu-l,
la pământ l-a călcat.
De aceea, de toată ruşinea sunt plin
şi nu îndrăznesc, nici cutez
să cer iertarea multelor mele păcate
şi vindecarea nevindecatelor mele răni,
de la iubitorul de oameni, Dumnezeul meu.
Am pângărit biserica trupului
cu poftele cele necuviincioase, cumplit am întinat-o!
Toate simţirile mi le-am făcut netrebnice,
cu faptele mele cele fără de lege.
Nu am îndrăzneală
să ridic mâinile mele spre cer,
fiind întinate cu lucruri rele,
şi nici buzele să-mi deschid spre rugăciune,
căci cu ocările şi cu clevetirea aproapelui le-am spurcat.
Pentru aceasta, Preacurată Stăpână,
la negrăitele tale îndurări
mă arunc eu, ticălosul şi desfrânatul,
că nu am altă nădejde, sau altă scăpare,.
fără numai pe tine singură,
mângâierea mea şi grabnic sprijinitoare,
bucuria sufletului meu, dezlegarea întristării,
izbăvirea robiei, îndumnezeirea muritorilor,
curăţitoarea şi scăparea noastră,
ridicarea celor căzuţi,
ziditoarea din nou a sufletului şi a trupului meu,
izbăvirea de păcate a inimii mele uscate,
picătură de Dumnezeu izvorâtoare
a sufletului meu celui întunecat,
făclie prea strălucitoare,
îmbrăcăminte a goliciunii mele,
a suspinelor mele odihnă şi încetare,
a primejdiilor mele prefacere.
întru tine nădăjduiesc, întru tine mă laud,
să nu depărtezi de la noi sprijinul tău,
ci ajută-ne, acoperă-ne şi stai de faţă, totdeauna.
Căci se veseleşte de cererile tale Unul-Născut Fiul tău,
Şi cu mult mai vârtos EI,
Care între robi a voit a Se număra,
va păzi darul şi porunca Sa către tine,
cea care I-ai slujit Lui la naşterea cea negrăită.
De aceea, se şi bucură El de rugăciunile tale,
slăvirea ta socotind-o ca pe a Sa.
După datorie împlineşte cererile tale.
Să nu mă treci cu vederea pe mine, prea ticălosul,
faptele mele cele necuvioase
să nu curme de la mine mila ta cea nemăsurată,
Născătoare de Dumnezeu, numele cel preadorit mie,
că nu este lemn de biruinţă
mai tare decât ajutorul tău.
Deci, la tine cad, cea prea fără de prihană
şi mijlocitoare a lumii!
Către tine, care eşti grabnic ajutătoare în nevoi
şi, după Dumnezeu, sprijinitoare,
şi întemeiată şi tare folositoare,
strig din adâncul inimii mele,
ca cela ce cu multe greşeli sunt vinovat:
Miluieşte-mă, ceea ce eşti iubitoare de bine
şi iubitoare de milostivire,
pe mine, cel ce sunt plin de toată duhoarea cea rea
şi de trândăvie,
şi primeşte această simplă şi ticăloasă rugăciune,
chiar dacă ţi-o aduc cu trândăvie şi cu lenevire.
Însă, tu, cu rugăciunile tale, cele de Maică,
fa-o bineprimită Fiului tău şi Dumnezeu,
învredniceşte-mă Împărăţiei Cerurilor,
pe mine, care laud şi binecuvintez
pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh,
acum şi pururea şi învecii vecilor.
Amin.
(Rugaciuni catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu – Sf. Efrem Sirul)























