Părintele Lavrentie Sovre – Greu e calugar
Renumit pentru calitatile sale duhovnicesti si pentru puterea rugăciunii sale, Părintele Lavrentie de la Mănăstirea Frasinei a fost toata viata smerit. La inmormantarea sa au participat trei episcopi, multi preoti si o multime de mireni.
“Acolo, stând la slujba sfintei Liturghii, am avut bucuria să-l vad pe Părintele Lavrentie în Sfântul Altar. Parul si barba erau de un alb imaculat si era de o seriozitate vizibila. Fata sa exprima bunavointa si dragoste. (…) Am avut surpriza să observ ca era bolnav cu picioarele, căci si le misca greu, aproape tarându-si-le. (…) M-a intrebat: “Ai un leac pentru lene, ca eu nu mai pot de ea?”", spune unul dintre ucenicii duhovnicului, autorul cartii “Părintele Lavrentie, Omul lui Dumnezeu”.
Virtuti
Pentru Părintele Lavrentie, smerenia era cea mai importanta virtute. Duhovnicul se ocara des pe sine: “Sunt lenes; sunt un harb; sunt bun la fiare vechi; nu am nici o fapta buna”, spunea duhovnicul. Chiar daca slujitorul Domnului de la Mănăstirea Frasinei a calatorit mult prin tara pentru a fi aproape de cei care aveau nevoie de el, de sfaturile si de spovedania lui. Multi i-au trimis scrisori sau l-au cautat la mănăstire pentru a-i cere să se roage pentru ei. A ajutat la construirea mai multor biserici, dar si familii sărace si copii care doreau să invete. “Nu am vazut în viata mea atatea masini trecând pe aici până la inmormantarea părintelui. Erau oameni din toata tara.” In Mănăstirea Frasinei nu au voie să urce femeile, deoarece în locas sunt respecate regulile de pe Muntele Athos. Prezenta femeilor la Frasinei este oprita si de un blestem al Sfântului Calinic. La inmormantare, credincioasele au stat la poarta mănăstirii.
Iubit de credinciosi
Fetele locuitorilor comunei Muereasca din judetul Valcea, de lângă Mănăstirea Frasinei, se lumineaza atunci când vorbesc de Părintele Lavrentie. Ii regreta vorbele bune cu care duhovnicul reusea să le aline durerile. Le este dor de sfaturile pe care ieromonahul Lavrentie Sovre le dadea. “O data cu decesul duhovnicului a disparut un stalp în Mănăstirea Frasinei. S-a rupt sufletul în mine la inmormantare. N-am mai vazut niciodata atât de multa lume plângând atât de sincer. A fost un duhovnic bun”, povesteste Valeriu Badescu, viceprimarul comunei Muereasca. “Este nevoie de mai mult decât de cuvinte pentru a vorbi despre Părintele Lavrentie
CV Lavrentie Sovre
S-a nascut la 5 septembrie 1923, în satul maramuresean Trestia. După doar patru ani de scoala, Gavrila a fost nevoit să renunte la învătatura pentru a-l ajuta pe tatal sau la treaba. A simtit chemare către viata monahala de mic. Timp de doi ani, intre 1940 si 1942, s-a pregatit pentru călugărie. Sfânta Mănăstire Toplita a fost primul locas în care Părintele Lavrentie a fost primit în 1942. Acolo a stat o jumatate de an, trecând clandestin frontiera care taia România ciopartita de Dictatul de la Viena. După mai multe peripetii ajunge la Mănăstirea Frasinei din judetul Valcea. A fost ajutor de econom si apoi econom. A absolvit scoala monahala, iar în 1968 a fost făcut preot. Plecarile din fiecare noapte la familiile necajite care il solicitau pentru oficierea Maslului incepusera să lase urme pe trupul sau ostenit de ani. A fost internat de mai multe ori în spital. La 20 iulie 2002, Părintele Lavrentie si-a dat sufletul în mainile Domnului, lasând mostenire duhovniceasca insasi viata sa.
“Asteptam, rugându-ne, ziua în care părintele Lavrentie va fi trecut în calendar impreuna cu sfintii” – Serafim Joanta, Mitropolitul Germaniei
sursa
Articole asemanatoare:
Citatul Săptămînii
Ioana Maria are nevoie de noi !
Ajutati-l pe Andrei!
