Predica la Duminica a III-a după Pogorârea Sfântului Duh

“Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată slava sa, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia” (Matei 6, 28-29)

Bogatul nu trebuie să se semeţească Intru bogăţia sa

“Celor bogaţi în veacul de acum porunceşte-le să nu se semeţească, nici să nădăjduiască spre bogăţia cea nestătătoare” (I Timotei 6, 17). Această învăţătură a dat-o Pavel ucenicului său Timotei.

Este vrednic de luarea-aminte a noastră faptul că Apostolul nu opreşte bogăţia în sine, nu a zis: “porunceşte bogaţilor să fie săraci şi să arunce bogăţia lor”, ci: “porunceşte-le să nu se semeţească”. El ştia că preţuirea peste măsură a bogăţiei şi umblarea şi alergarea după dânsa purcede de la mândrie, şi că din contra, cel smerit nu pune în ea vreo mare vrednicie, nici nu are pentru ea râvnă mare. El ştia că bogăţia nu este oprită, dacă cineva o întrebuinţează la ceea ce este de trebuinţă. Adică, precum vinul în sine nu este ceva rău, ci rea este numai întrebuinţarea lui cea fără rânduială, adică beţia; uşa şi bogăţia nu este în sine ceva rău, ci rău este zgârcenia şi lăcomia de avere. Altceva este un lacom de avere şi altceva un bogat.

Lacomul de avere este acela care, deşi are mult, totuşi nu se crede bogat, căci el de-a pururea tot mai mult pofteşte. Dar cel ce pofteşte mult; acela mai de grabă se poate numi lipsit; decât bogat şi avut. Zgârcitul este numai păzitorul, nu şi stăpânul avuţiei-sale, este rob şi nu stăpânul banilor săi. Mai lesne ar da el o bucată din propriul său trup, decât, ceva din comoara sa cea îngropată. El o păzeşte cu aşa teamă, ca şi când cineva i-ar fi poruncit să nu atingă nimic dintr-însa. El se fereşte de ale sale, ca şi cum ar fi străine. Căci banii aceia, din care el nici într-un fel de împrejurări nu voieşte a da, încât mai bucuros ar suferi cea mai grozavă osândă, adică a iadului, decât să voiască să-i dea săracilor, cum pot, oare, aceşti bani să fie cu adevărat proprietatea sa? Cum poate el să fie stăpânul unui lucru, pe care el niciodată nu l-a întrebuinţat, nici s-a îndulcit de dânsul?

Aşadar, Pavel nu porunceşte bogaţilor să fie săraci, ci să fie smeriţi, fiindcă el ştia că smerenia opreşte pe oameni de la umblarea şi alergarea după bogăţie şi de la iubirea ei cea fără rânduială. De aceea, el îi sfătuia să nu se mândrească întru bogăţia lor, şi totodată le arăta cum pot să îndepărteze de la ei această mândrie. Cum trebuie ei să înceapă aceasta? Ei trebuie să ia aminte la firea bogăţiei, cât este ea de nesigură şi necredincioasă. Pentru aceasta, Pavel a adăugat: “Să nu nădăjduiască spre bogăţia cea nestătătoare”. Adică, nimic nu este mai necredincios decât bogăţia; ea este sluga nemulţumită şi necredincioasă, şi de i-ai pune mii de cătuşe, totuşi, ea fuge cândva de la tine împreună cu cătuşele sale. Adeseori, stăpânii ei au păzit-o cu încuietori şi cu zăvoare şi au pu străji. Dar eă i-a mituit şi a fugit cu dânşii; i-a tras cu ea ca şi cu un lanţ, iar straja n-a folosit cât de puţin.

Aşadar, cine poate fi mai necredincios decât bogăţia? Şi cine este mai nenorocit decât cel care i-a dat toată grija sa? Cine adună cu toată râvna un lucru aşa de trecător şi de schimbător, acela nu socoteşte cuvintele psalmistului, care zice: “Ei se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se laudă” (Psalmul 48, 6). Dar pentru ce el îi văicăreşte? “Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele” (Psalmul 38, 10). Osteneala adunării bogăţiei este ştiută, dar îndulcirea din ea nu se ştie. Adeseori se întâmplă că ceea ce noi am adunat şi am agonisit cu osteneală ajunge chiar în mâinile vrăjmaşilor noştri. Adeseori, după moartea ta, moştenirea va fi în partea celor care în timpul vieţii tale de mii de ori te-au vătămat, ţi-au făcut rău. Ei au îndulcirea banilor, iar tu, pe seama ta, nu ai decât păcatele pe care le-ai săvârşit cu agonisirea lor.

De eşti bogat, gândeşte că; propriu-zis, nu este bogat cel care are mult, ci cel care dă mult. Aşa făcea Avraam. El era bogat, dar nu zgârcit, şi primea pe călători în casa sa şi ajuta lipsa săracilor. El nu şi-a zidit palat pompos, şi totuşi îngerii veneau la el în gazdă, pentru că ei se uitau nu la strălucirea locuinţei, ci la fapta cea bună a sufletului.

Deci, să urmăm lui, iubiţilor, şi averea noastră să o întrebuinţăm pentru săraci. Nu casele noastre, ci inimile noastre să le împodobim. Nu ar fi, oare, ruşine ca noi să ne învelim pereţii cu marmură, dar să lăsăm nebăgat în seamă pe Hristos, Care în cel sărac umblă gol şi desculţ? Căci, o, omule, ce-ţi va folosi o casă aşa de scump împodobită? Când vei muri, nu o vei lua cu tine. Dimpotrivă, sufletul tău, dacă l-ai împodobit şi înfrumuseţat, ai să-l iei cu tine în cealaltă viaţă. Dar închipuieşte-ţi că şi aici pe pământ ai căzut într-o primejdie şi te-a ajuns o patimă grea; ce poate să-ţi ajute casa cea strălucită? Poate, oare, să te scape din primejdie şi din nenorocire, dacă de pildă te îmbolnăveşti sau îţi mor copiii? Aşadar, vezi că această casă strălucită nu poate să-ţi ajute? Noi zidim case spre a locui în ele, nu spre a ne mândri cu ele. Ce este peste trebuinţa noastră este de prisos şi nefolositor.

Tu nu îngăduieşti a ţi se face o încălţăminte prea mare, pentru că ea te-ar împiedica la mers; aşa şi o casă prea mare te va împiedica la intrarea în cer. Vrei să-ţi zideşti case mari şi slăvite? Eu nu te opresc, însă zideşte-le nu pe pământ, ci în cer; case care nicicând nu se învechesc şi nu putrezesc. Iar asemenea case îţi zideşti prin cucernicie şi prin binefacere.

Ce alergi ca un furios după lucruri trecătoare, care la moarte te părăsesc? Nimic nu este mai înşelător decât bogăţia; astăzi ea este pentru tine, mâine împotriva ta; ea de-a pururea înarmează ochii tuturor pizmaşilor împotriva ta; ea este potrivnicul tău sub însuşi acoperământul tău şi-ţi face pe casnicii tăi vrăjmaşi ascunşi.

Ce povară este bogăţia, mărturisesc aceasta mulţi chiar din cei bogaţi. Bogatul are mii de griji, umblă încoace şi încolo căutând unde să-şi îngroape banii, sau caută pe cei la care să-i poată depune. Pe cine cauţi tu, bogatule? Iată aici stă Hristos, Care voieşte să împrumute bani de la tine. El are să ţi-i dea iarăşi cu o dobândă bogată, şi nicăieri nu poate fi depus mai sigur un capital decât la Dânsul. Dacă îl depui aiurea, lesne poţi să fii neliniştit şi îngrijorat, dar de îl depui la Hristos, prin ajutorarea săracilor, atunci poţi să fii cu totul sigur şi fără de grijă.

Pe pământ tu eşti numai un oaspete şi un călător. Patria ta este în cer. Aşadar, acolo depune capitalul tău, pentru ca să ai adevăratul folos şi îndulcire de la el. Vrei să fii bogat cu adevărat? Fă-ţi prieten pe Dumnezeu, şi vei fi cel mai bogat. Voieşti să rămâi bogat? Fii smerit, căci prin smerenie se slăbeşte pizma altora şi atunci poţi în tihnă să stăpâneşti ceea ce ai. Iar ca să fim smeriţi, la aceasta noi în adevăr avem multe pricini. Noi trebuie numai să socotim firea noastră cea pătimaşă, să numărăm păcatele noastre şi să cumpănim cine suntem.

Nu zice întru mândria ta: “Eu am adunat venitul atâtor ani, eu am atâtea şi atâtea mii şi dobânzile se înmulţesc în fiecare zi”. Căci oricât de mult ai putea număra, totuşi, aceasta este ceva deşert şi trecător. Adeseori un singur ceas, asemenea unui vânt care mână pulberea, a răpit toate acestea dintr-o casă. Istoria e plină de exemple de felul acesta. Astăzi eşti bogat, mâine poţi să fii sărac. Dar cine dă săracilor, acela are o comoară nepieritoare, a cărei stăpânire nu se pierde la moarte, ci mai vârtos se va dobândi în cealaltă viaţă, mai mult decât s-a dat aici. De aceea să ne adunăm nouă comori în cer, pe care nici rugina, nici moliile nu le strică, şi nici furii nu pot a le dezgropa şi a le fura (Matei 6, 20).

Să ne dea nouă Dumnezeu Harul Său spre a împlini aceasta. Amin!

(Sfantul Ioan Gura de Aur – Predici la Duminici si Sarbatori – Ed. Bunavestire – Bacau)

Articole asemanatoare:

1. Umblarea pe mare şi potolirea furtunii – PREDICĂ LA DUMINICA A NOUA DUPĂ POGORÂREA SFÂNTULUI DUH
2. Cuvânt la Duminica a XXII-a după Pogorârea Sfântului Duh
3. Cuvânt la Duminica a XXVIII-a după Pogorârea Sfântului Duh
4. Predică la Duminica Cinzecimii – Pogorârea Sfântului Duh
5. Predica la Duminica a XXX-a dupa Rusalii – Dregatorul Bogat si Pazirea Poruncilor