Predica la Duminica a XXX-a dupa Rusalii – Dregatorul Bogat si Pazirea Poruncilor

“Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?” (LUCA 18,18).

Ascultati si: Parintele Galeriu – Dregatorul bogat si Pazirea poruncilor

Iubiţi credincioşi! Această întrebare a fost pusă Mântuitorului Iisus Hristos de un tânăr bogat, pe care îl interesa viaţa veşnică. Întrebarea aceasta ar trebui să şi-o pună fiecare pământean care aleargă după PARADISUL PIERDUT, după fericirea în care a fost zidit şi care i-a rămas în adâncul sufletului. Cu atât mai mult, această întrebare ar trebui să şi-o pună tinerii zilelor noastre – în general şi tinerii ortodocşi ai zilelor noastre – în special. Mă adresez tinerilor din zilele noastre la modul general, dar mai ales – tinerilor zilelor noastre – în mod special, atrăgându-le atenţia căci, ORTODOXIA fiind DREAPTA CREDINŢĂ, responsabilitatea tinerilor ortodocşi este mult mai mare, răsplata pentru împlinirea poruncilor este mult mai mare, dar şi pedeapsa pentru încălcarea lor de către tinerii ortodocşi este mult mai mare.

Acestă frământare sufletească a avut-o şi tânărul bogat din Sfânta Evanghelie de astăzi. O astfel de frământare ar trebui s-o aibă şi elevii de gimnaziu, liceenii şi studenţii care provin din familii bogate şi care, în procesul de învăţământ îşi sfidează profesorii cu multă mândrie şi slavă deşartă, încrezându-se în puterea financiară a părinţilor, punând de multe ori pe profesori, diriginţi, etc., într-o postură jenantă, care poate avea ca deznodământ chiar şi desfacerea contractului de muncă a cadrului didactic.

Să revenim la tânărul bogat din această pericopă evanghelică. Cu toată tinereţea şi bogăţia lui, el se grăbeşte să afle CALEA care duce la VIAŢA VEŞNICĂ; îl interesează lucrul acesta (iar alţii nici nu vor să audă de aşa ceva) şi vrea să ştie ce trebuie să facă ca să moştenească viaţa veşnică. El vede că BOGĂŢIA lui este TRECĂTOARE şi va trebui s-o lase şi să plece pe un drum necunoscut în VEŞNICIE. El vede nesiguranţa şi deşertăciunea acestei vieţi vremelnice, despre care, pe bună dreptate, afirmă Fericitul Augustin că nici nu merită să se numească VIAŢĂ, fiindcă este plină de necazuri, supărări, dureri şi suferinţe de tot felul. În fiecare zi ne confruntăm cu aceste suferinţe şi avem parte de ele, şi cei bogaţi ţi cei săraci; toţi avem parte de aceste necazuri şi suferinţe într-un fel sau altul, aşa că, în viaţa aceasta, pe pământ, nici nu ne putem numi moştenitori, ci mai degrabă nişte SĂRACI CĂLĂTORI.

Să vedem acum care este VIAŢA VEŞNICĂ şi în ce ţară se va putea trăi VIAŢĂ VEŞNICĂ şi ce condiţii ni se pun ca să ajungem acolo? Noi, creştinii ORTODOCŞI, mărturisim, credem şi nădăjduim că după JUDECATA DE APOI urmează VIAŢA VEŞNICĂ; de aceea zicem în SIMBOLUL CREDINŢEI: “Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie!”. VIAŢA VEŞNICĂ constă în cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Fiului SĂu Iisus Hristos, Care zice: “Iar VIAŢA VEŞNICĂ aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu Adevărat şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis” (IOAN 17,3). Această VIAŢĂ VEŞNICĂ începe încă de pe pământ pentru toţi aceia care cred cu adevărat şi urmează învăţăturile Lui, adică se leapădă de lumea cu toate păcatele şi fărădelegile ei. VIAŢA VEŞNICĂ este făgăduită tuturor creştinilor adevăraţi şi este dată de Dumnezeu prin Fiul Său, de aceea VIAŢA VEŞNICĂ se numeşte MOŞTENIRE.

Mai departe, Evanghelistul Luca relatează: “Iar Iisus i-a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Cunoşti poruncile: Să nu te desfrânezi, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el a zis: Pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea. Şi auzind Iisus, i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde tot ce ai şi împarte-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi vino, urmează-Mi Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, fiindcă era foarte bogat” (LUCA 18,19-23). Se pare unora că omul acesta să fi fost un oarecare viclean şi căuta să-l “vâneze” pe Iisus în cuvinte, însă nu se vede acest defect, ci doar iubirea de arginţi, fiincă şi Iisus Hristos l-a mustrat în acest fel. El vine la Iisus dorind să cunoscă VIAŢA VEŞNICĂ, ca un iubitor de averi, de unde reiese că nimeni nu este aşa iubitor de viaţă, ca omul iubitor de averi. Acest tânăr a socotit că Iisus îl va sfătui în vreun chip prin care veşnic va trăi, desfătându-se întru stăpânirea averilor. După ce Domnul i-a zis că lepădarea averilor este pricinuitoare de VIAŢĂ VEŞNICĂ – s-a întristat foarte tare, pentru că el avea nevoie de VIAŢA VEŞNICĂ ca să aibă averile multă vreme. El vine la Iisus ca la un simplu om şi învăţător.

Domnul însă, îi arată că nu se cuvine să vină la El ca la un simplu om, zicându-i: “De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun, decât numai unul Dumnezeu” (LUCA 18,19). Iisus vrea să-i zică: “Dacă Mă socoteşti din cei mulţi, de ce-Mi zici bun? Căci nici un om pământean nu este bun pe acest pământ. În urma păcatului strămoşesc, firea omenească este înclinată mai mult spre rău, decât spre bine. Iisus vrea să-i zică: “Dacă-Mi zici bun, de ce Mă mai numeşti Învăţător?”, căci nu poate un ÎNVĂŢĂTOR să fie rău, ca un învăţător (cred că vă daţi seama care este deosebirea între ÎNVĂŢĂTOR şi învăţător. ÎNVĂŢĂTORUL este Hristos, iar învăţători există mulţi, promovaţi de oameni supuşi greşelior. Iisus vrea să-i zică: “Dacă sunt ÎNVĂŢĂTOR, prin excelenţă sunt BUN. Dacă sunt învăţător, numai sunt Dumnezeu, ci sunt un om învăţat, supus greşelilor.

Împăratul nostru Iisus Hristos guvernează Împărăţia cerurilor în care vor intra şi vor trăi sufletele drepţilor în viaţa viitoare. Acolo, în Împărăţia lui Dumnezeu se mângâie cei ce au fost chinuiţi şi asupriţi în lumea aceasta, cei care au suferit boli, sărăcie, nedreptăţi şi n-au cârit. Iată, numai atunci nedreptăţile din parte altora ne sunt de folos înaintea lui Dumnezeu, împotriva căror nu cârtim, ci le suportăm cu demnitate. Pentru a fi cetăţeni ai acestei împărăţii veşnice.

Pentru a fi cetăţeni ai Împărăţiei veşnice, ca să vieţuim şi să fim fericiţi acolo, nu ni se cere să fim de viţă împărătească, nici ranguri, nici putere, nici bogăţii, ci o profundă transformare sufletească, transformare care nu se poate realiza fără păzirea poruncilor, aşa cum Mântuitorul i-a zis acestui tânăr bogat: “Cunoşti poruncile?” (LUCA 18,20). Din sfintele porunci învăţăm cum trebuie să trăim pe pământ ca nişte copii ai lui Dumnezeu, căci Împărăţia Lui începe de aici de pe pământ, din lumea aceasta. Iisus îi enumeră câteva din poruncile din Decalog, astfel: Să nu te desfrânezi, să nu ucizi, să nu mărturiseşti strâmb…, etc. Iisus i le-a spus pe acestea pe care omul le poate încălca cu multă uşurinţă, mai ales la desfrâu, care are cauză focul plăcerii şi la ucidere, care are cauză focul mâniei. De asemenea a fura este foarte uşor.

Tânărul, la auzul acestor porunci, stăpân pe sine – după cum se credea, I-a zis lui Iisus: “Pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea” (LUCA 18,21). Auzind Iisus, i-a zis: “Încă una îţi lipseşte: Vinde tot ce ai şi împarte-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi vino, urmează-Mi Mie” (LUCA 18,22), dar: “el auzind acestea s-a întristat, fiindcă era foarte bogat” (LUCA 18,23).

Mântuitorul îl sfătuieşte să împartă averile, nu rudelor, ci săracilor, împărţirea s-o facă cu dreaptă judecată, nu la întâmplare. De asemenea, Domnul îl sfătuieşte pe tânăr să Îl şi urmeze, în virtutea de a deveni ucenic al Său. Ca unui iubitor de averi, Domnul i-a făgăduit comoara din ceruri, dar n-a luat aminte la acest îndemn, deoarece el era rob al averilor pământeşti. El s-a întristat când Iisus l-a sfătuit să împartă averile săracilor, deoarece el dorea o viaţă veşnică aici pe pământ, în felul în care noi o trăim, el să fie înconjurat de averi, slugi, numai să dea porunci, iar acestea toate să i se îndeplinească cu cea mai mare precizie. Totuşi, acest tânăr avea o calitate demnă de remarcat: faptul că s-a întristat la îndemnul Mântuitorului de a vinde averile, îl arată că nu era viclean ca şi fariseii, care nu se întristau, ci mai tare se sălbăticeau.

BIBLIOGRAFIE:
-1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, EDIŢIE JUBILIARĂ A SFÂNTULUI SINOD…;
-2. SFÂNTUL TEOFILACT – TÂLCUIRE LA EVANGHELIA CEA DE LA LUCA – Transcris din chirilică, cules, corectat, stilizat şi adaptat la limbajul nou literar de diaconul Gheorghe Băbuţ; Editată de MĂNĂSTIREA “PORTĂRIŢA”, jud. Satu-Mare, 1999;
-3. IUGULESCU, Ierodiacon Visarion – PREDICI LA DUMINICILE ŞI SĂRBĂTORILE DE PESTE AN, tipărite cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului.

<<va urma>>

de Preot Gheorghe Salagian

Articole asemanatoare:

1. Perioada Octoihului (XXX) – Dregătorul bogat – Păzirea poruncilor
2. Păzirea poruncilor – Predica Mitropolitului Augustin de Florina la Duminica a XXX-a după Rusalii
3. Duminica a 30-a după Rusalii – Păzirea poruncilor
4. Predică la Duminica a 12-a după Rusalii – Tânărul cel bogat
5. Predică la Duminica a 18-a după Rusalii – Pescuirea Minunată